Vechiul mod de a creste un copil pur si simplu nu va functiona in cazul copiilor care s-au nascut in ultimii ani pe Planeta,copii Indigo si de Cristal. Asadar, calea cu care ati fost voi obisnuiti nu va functiona pentru ei, pentru ca nu veti putea repeta, constient sau inconstient, tiparele conceptului de parinte care v-au fost aplicate voua.
Vechiul mod de a creste un copil s-a bazat, cu precadere, pe Putere si Frica. Parintele isi vedea copilul ca pe o responsabilitate, sarcinile parintesti erau de a asigura acestuia partea materiala, educatia si formarea pentru a deveni un adult la fel ca si ceilalti. Copilul era crescut cu frica de pedeapsa si format in asa fel, incat, sa-si vada parintii, profesorii, sau pe alti adulti, ca figuri ale autoritatii. El era invatat sa accepte normele societatii chiar daca aceste norme nu erau conform inclinatiilor si talentelor sale naturale.
Era importanta „integrarea” sau „conformarea” copilului cu societatea.
Parintii de stil vechi spun, adesea, lucruri precum – „trebuie sa faci asta pentru ca eu am spus asa si pentru ca sunt mama ta/tatal tau”, sau „trebuie sa faci asa pentru ca asa fac toti ceilalti”.
Parintele de stil vechi este un parinte autoritar ce solicita ascultare si respect, pe baza acestei autoritati legitime, in relatia copil/parinte. Parintii cred despre ei insisi ca stiu mai multe decat copiii, ca sunt mai intelepti si, de aceea, considera ca au dreptul de a cere si de a impune copilului lor un anumit comportament si anumite alegeri pentru viata lor.
Noul mod de crestere a unui copil
Se bazeaza doar pe Iubire. Fiecare copil este vazut precum un dar si un privilegiu. A fi parinte inseamna a avea „o experienta a inimii”, prin care adultul se ofera sa aiba grija si sa asiste Sufletul nou sosit pe Planeta. Amandoi, parintele si copilul evolueaza impreuna,creeaza impreuna o experienta minunata de viata. Copilul este vazut asa cum este de fapt – un suflet inalt si dezvoltat care are propria lui intelepciune pe care o poate comunica sau oferi lumii adultilor, iar rolul parintilor este de a-i asigura mediul armonios in care sa se dezvolte pentru ca ei sa-si poata aduce mesajul intregii lumi.
Este necesar ca parintele sa-si iubeasca si sa-si respecte copilul, sa-l incurajeze in a exprima in totalitate cine este cu adevarat.
Iubirea, toleranta, respectul si acceptarea neconditionata, fac parte integranta din acest nou concept de parinte.
De asemenea, noul tip de parinte trebuie sa invete si sa inteleaga arta negocierii, a comunicarii si a disciplinei
Pentru noul concept de parinte, iubirea este insusirea cea mai importanta dintre toate.
Nu iti poti iubi si respecta copilul daca nu te iubesti si respecti pe tine insuti. Atat de multi dintre noi am fost „adusi la realitate” cu mesajul – „nu esti destul de bun” – care ne-a cultivat o stima de sine scazuta si dificultati in ceea ce priveste iubirea si acceptarea de sine.
Oricine lucreaza cu copiii, va avea nevoie sa priveasca cu atentie in ce mod propriile probleme privind acceptarea de sine se pot proiecta catre copii. Din acest motiv, copilul poate fi vazut ca „neascultator”, „obraznic”, de „neimaginat” sau „imposibil de controlat”, iar oricare din aceste etichete nu inseamna altceva decat „a nu fi suficient de bun”.
Mania nerezolvata a unui parinte sau ostilitatea sa sunt adesea reflectate inapoi acelui parinte, prin comportamentul copilului. De cele mai multe ori, un copil manios si temperamental va scoate la iveala aceste trasaturi, oglindind, de fapt, aceleasi emotii, reprimate de parinte.
Este nevoie sa lucrezi mai intai asupra problemelor tale, reusind sa te iubesti pe tine insuti, sa iti iei puterea inapoi si sa te manifesti la intregul tau potential,ca fiind cea mai buna varianta a ta de pana acum.
Copilul tau va fi primul tau invatator, in cazul in care nu ai reusit sa lucrezi cu aceste probleme proprii.
Comportamentul copilului tau intotdeauna iti va arata unde ai tu de lucrat cu tine.
ACCEPTAREA NECONDITIONATA: acesta este, adesea, cel mai dificil lucru pentru un parinte. De regula, din mandrie le cerem copiilor nostri sa traiasca conform anumitor asteptari, sau sa indeplineasca anumite roluri. Este nevoie sa devii un parinte foarte special, care sa poata spune: „te accept asa cum esti” si „nu este nevoie sa fi ca mine”. Noul gen de parinte permite copilului sau sa se dezvolte si sa fie ceea ce este, chiar daca in acest fel incurajeaza aspecte ale acestuia ce pot fi diferite de modul parental uzual de gandire sau de a fi, dar stie ca ele sunt darurile cu care a venit copilul.Noul tip de parinte accepta, de asemenea, ca pe masura ce copilul sau creste si ajunge la adolescenta sau maturitate, poate alege altceva decat a urma cariera „sigura” si „responsabila” pe care si-ar dori-o parintii. Copiii pot alege sa fie creativi sau sa calatoreasca prin lume, pentru a vedea si simti viata, in loc de a merge la o universitate si a urma o cale deja setata. Parintii vor intelege ca acesti copii vad viata ca pe o creatie continua, in care se simt liberi „de a se remarca” urmandu-si pasiunile.Asta nu inseamna ca acesti copii nu vor crea abundenta. Atunci cand faci ceva cu pasiune,cu iubire si esti de folos si celor din jur abundenta se revarsa in viata fiecaruia. RESPECTUL: multi dintre parintii de stil vechi isi vad copiii ca fiind neexperimentati si destul de prostuti, inainte de a fi invatati de catre adultii intelepti si mult mai experimentati. Parintii de tip nou inteleg insa, ca acesti copii sunt de fapt fiinte evoluate aflate in corpuri mici si, deci, in cadrul relatiei are loc un schimb reciproc de idei si experiente. Parintele il invata pe copil care sunt insusirile de care acesta are nevoie pentru a trai pe planeta in aceste timpuri. La randul sau, copilul il invata pe parinte despre noua perspectiva asupra vietii, ce izvoraste din conexiunea sa stransa cu lumea spirituala. Acest respect mutual inseamna ca permiteti celorlalti sa fie ceea ce sunt fara a fi nevoie sa criticati acest lucru, sau sa fiti ostili pentru ca exista anumite diferentieri. TOLERANTA: daca exista acceptare neconditionata, iubire si respect reciproc in casa, atunci, cu siguranta va exista si toleranta pentru diferentieri si nevoile diferite ale fiecarei persoane din familie. Apoi, aceasta toleranta poate fi extinsa in societate, in afara casei. Daca iti inveti copilul ca tu te accepti pe tine si ii accepti si pe ei asa cum sunt, este aproape sigur ca vor face la fel cu alti copii sau adulti .Toleranta si acceptarea fata de ceilalti este parte a misiunii acestor copii si ajuta la crearea unei lumi in care exista toleranta si acceptare pentru tot. Parintii de tip nou vor demonstra copiilor lor ca se pot conecta intr-un mod respectuos, cu oameni care sunt ”diferiti” de ei, astfel, fiind capabili sa onoreze si sa celebreze aceste diferente, sau diversitatea in general, in loc de a se simti amenintati si infricosati din aceasta cauza, asa cum se simt multi dintre parintii de stil vechi. COMUNICAREA: comunicarea cu copilul vostru este una din caile „cheie”, prin care ii puteti arata acestuia dragoste si respect. Actul comunicarii este cel al daruirii si al primirii. Persoana care comunica ofera sau impartaseste idei, iar persoana care asculta primeste aceste idei. Ambele procese sunt „active”, actul de a asculta, fiind, de asemenea, o calitate. Ca parinte este nevoie sa va plasati mai presus de a emite doar ordine si instructiuni si nu ar trebui sa va pierdeti cumpatul niciodata si sa inchideti astfel procesul de comunicare dintre voi si copilul vostru. Utilizarea maniei si violentei in comunicare nu face decat sa invete copilul ca, daca doreste sa obtina ceva sau sa faca ce vrea, trebuie sa faca mult zgomot si sa fie cat mai agresiv. In plus, pedepsirea fizica invata copilul ca pentru a-si impune vointa trebuie sa fie agresiv si violent. Aceste tipare de comunicare vor fi integrate de copil si apoi externalizate (folosite) atunci cand acesta interactioneaza cu ceilalti copii. Copiii Indigo sau de Cristal, in mod deosebit, se afla aici pentru a experimenta puterea, iar daca invata de la voi ca violenta inseamna putere,vor folosi apoi aceste lucruri in comportamentul lor si de multe ori chiar impotriva voastra. Prin urmare, este mult mai bine de a-l invata pe copilul vostru sa comunice efectiv, dar cu respect, cheia fiind reprezentata aici de faptul ca ambele parti trebuie sa asculte ceea ce vrea sa spuna celalalt si prin actul ascultarii sa poata primi cu adevarat, intelegerea a ceea ce simte sau are nevoie celalalt. Comunicand cu copilul vostru si in ceea ce priveste familia creati un tipar pozitiv. Nu este nevoie sa presupuneti ca daca este mic, trebuie doar sa se conformeze cu ceea ce hotarati voi pentru el. Copiii au nevoi emotionale ce trebuie luate in considerare atunci cand se iau decizii ce pot afecta intreaga familie. NEGOCIEREA: Este parte a procesului de comunicare. Daca doriti ca o anumita cale sa fie urmata, sau anumite lucruri sa fie indeplinite de copilul vostru, va fi nevoie sa-i explicati de ce doriti aceste lucruri pentru el. Copiii Indigo si de Cristal nu sunt interesati (nu asculta) de comenzile autoritare, dar va vor asculta daca le veti vorbi calm si daca veti negocia cu ei ceea ce doriti. Daca ceea ce doriti voi nu ii atrage in mod deosebit este posibil sa fie nevoie de negocierea oferirii unei recompense, pentru ca ei sa respecte ceea ce cereti voi. In acest caz ne confruntam cu o situatie in care ambele parti castiga si obtin ceea ce doresc. Situatia de mai sus nu se refera la manipulare, ci la un confort reciproc in care ambele parti sunt in armonie si fericite de rezultat. De exemplu, daca strangerea jucariilor in fiecare seara reprezinta o problema pentru copil, puteti negocia cu el acest lucru in schimbul primirii in weekend a unei recompense care sa-l bucure. In caz contrar, nu va mai fi oferita nici o recompensa. Multi copii vor fi receptivi fata de o propunere ca aceasta, decat sa primeasca observatii in mod continuu de la mama lor, pentru nepunerea la loc a jucariilor inainte de culcare. DISCIPLINA: fara violenta, intotdeauna. Prin folosirea sa, copilul ar deduce ca violenta este o unealta pentru a obtine ceea ce vrea. Disciplina este evaluata ca fiind egala cu regulile, instructiunie si pedeapsa. De fapt, cuvantul disciplina are aceeasi radacina cu cuvantul „discipol” si se refera la a educa sau a invata pe cineva.. In viata obisnuita, educarea si invatarea sunt cele mai eficiente atunci cand vin din inima si sunt impartasite intr-o maniera blanda si respectuasa . Copiii au nevoie sa stie care sunt limitele pe care sa nu le depaseasca si care sunt asteptarile fata de ei, in contextul familiei. Acest lucru ajuta la asigurarea unui sentiment al sigurantei, care cultiva un comportament calm. Insa, stabilirea acestor limite si indatoriri in cadrul familiei, poate fi transmisa intr-un mod iubitor si linistit, folosind arta comunicarii si a negocierii. Trasaturile de comunicare si negociere sunt, in mare parte, insusiri ale disciplinei. Rolul vostru de parinte este de a va educa copilul prin exemplul propriu si prin intermediul cuvintelor, ceea ce le insufla, de fapt, dorinta de a deveni adulti puternici si iubitori. Voi sunteti invatatorii, ei sunt elevii. Uneori ei sunt invatatorii iar voi, ca parinti, sunteti elevii. Permiteti ca relatiile dintre voi sa fie atat de iubitoare precum au fost intre Iisus si discipolii sai.
Rinese
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu