Candva, intr-un loc si timp indepartat, aproape uitat de istorie, unde povestile se nasc si visele isi regasesc chemarea. Unde soaptele vantului alinta natura si clipocitul apei saruta visatorii. Candva, intr-o lume indepartata, la sfarsitul inceputului, unde oamenii evoluau impreuna bucurosi, sanatosi, unde iubirea, lumina si armonia domneau in pace. Atunci a fost apogeul acestei lumi, dar si sfarsitul ei.
Caci mereu este asa, mereu a fost si mereu va fi asa. Este una din legile Universului. O iei cu inceputul, incepi sa evoluezi chiar de la cea mai mica speta si asa continui, incet incet evoluezi. Si fix cand ai ajuns la apogeul evolutiei tale de pana acum, atunci cazi si "involuezi". Si caderea este de cel mai sus de pana acum, e brusca si adanca. Dar cazi tocmai pentru a evolua in continuare, pentru a evolua mai mult. Practic, treci in nivelul urmator. De fiecare data, in orice domeniu cand treci la nivelul urmator, incepi cu inceputul noului nivel. Bucura-te cand cazi, caci va urma sa te ridici, si te vei ridica mai sus decat ai fost pana acum.
Revenint, aceasta minunata lume era matriarhala, femeile ocupau functiile de conducere, barbatii le iubeau, le respectau si le sustineau. Iar ele respectau la randul lor barbatii, ii apreciau si uneori chiar ii si iubeau.
Era o lume minunata...
Rinese
Rinese
