Ai Ki Do

   

Aikidō (合気道?) (sau folosind un kanji vechi: 合氣道), este o artă marțială japoneză. Aikidō înseamnă textual „calea armonizării energiei,” fiind artă marțială ce face parte din categoria „internă” a stilurilor de luptă. A fost fondat de maestrul japonez Morihei Ueshiba (1883-1969) și se bazează pe utilizarea forței adversarului prin aplicare de tehnici articulare și eschive realizate prin tai sabaki (pivotări în arc de cerc). În aikido se utilizează proiectări, luxări, strangulări și, în mică măsură, lovituri. Aikido își are rădăcinile în jujitsu și tehnicile de luptă cu sabia și sulița utilizate de samurai în Japonia medievală, dar multe dintre tehnicile sale sunt invenția maestrului Ueshiba. Principiile de non-rezistență, utilizarea forței adversarului cât și emblema artei sugerează legături cu alte stiluri interne, de origine chineză: Taijiquan, Baguazhang și Xingyiquan.
     Fiind un stil de luptă pur defensiv, Aikido nu organizează și nu participă la competiții. Există în schimb numeroase demonstrații în care măiestria este dovedită cu ajutorul unui uke (atacator).
     Aikido reprezintă o sinteză modernă a artelor marțiale japoneze și se poate traduce ca fiind calea (DO) armonizării (AI) energiilor (KI).
     Practica Aikido-ului permite uniunea fiziologicului, psihicului, mentalului și socialului, conducand la perfecționarea personalitații umane. Prin ințelegerea superioară a ceea ce numim luptă, Aikido asigură comportamentului uman coerență și stabilitate. Practicantul de Aikido se angajează pe o cale care-l conduce dincolo de limitele corpului și spiritului luate separat și la capătul careia se va regăsi pe sine, mai senin și înțelept.
     Aikido, prin tehnicile și principiile sale, imită elementele naturii, atât în calmul cât și în înlănțuirea lor. În procesul de învățare a Aikido-ului se recurge la exemple, comparații și metafore nu numai pentru a explica un lucru sau altul, ci mai ales, pentru a concretiza sau vizualiza anumite tehnici sau atitudini.
     Fondatorul spunea: Singurul mod în care pot să explic cu adevărat Aikido, este să desenez un triunghi, un cerc și un pătrat.
  Un triunghi cu vârful în sus reprezintă focul, pe când unul cu vârful în jos reprezintă apa. Cele trei laturi ale triunghiului reprezintă diferite trinități: cerul, pământul și omenirea; mintea, corpul și spiritul; trecutul, prezentul și viitorul, etc. Un triunghi reprezintă dimensiunea circulației ki-ului.
  Un cerc este emblema universală a infinitului, perfecțiunii și eternității. Natura se exprimă în cercuri, circuite și spirale. Cercul poate reprezenta zero-ul, vidul care împlinește toate lucrurile. Reprezintă dimensiunea lichidă.

  Un pătrat este stabil, ordonat și material. Stă la baza lumii fizice, compuse din pământ, apă, foc și aer. Pătratul reprezintă dimensiunea solidă.

  Triunghiul reprezintă generarea de energie și inițiatiă; este cea mai stabilă postură fizică. Cercul simbolizează unificarea, seninătatea și perfecțiunea; este sursa tehnicilor nelimitate. Pătratul este formă și soliditate, baza controlului. În textele rămase de la maestrul Morihei Ueshiba există o referire la trei tipuri de antrenament:
  Cel al armonizării minții individului cu activitatea tuturor lucrurilor din univers.
  Cel al armonizării corpului cu activitatea tuturor lucrurilor din univers.
  Cel care face KI-ul ce unește mintea și corpul să se armonizeze cu activitatea tuturor lucrurilor din univers.
     Adevăratul practicant de Aikido este cel ce atinge aceste trei componente simultan, nu doar în Dojo, ci în oricare alt moment al vieții sale. Rezonanța corpului provine din unitatea minții și corpului și această rezonanță se armonizează cu rezonanța universului. Esența constă în armonizarea rezonanței corpului cu rezonanța universului. Din aceasta se naște căldura, lumina și puterea, toate părti ale unui spirit realizat deplin.

     Scopul Aikido-ului nu constă numai în însușirea perfectă a tehnicilor de autoapărare, pentru că tehnicile sunt doar un mijloc și nu un scop. Mai importantă pentru elev este educarea complexă, pentru că acesta să capete o personalitate echilibrată, naturală și puternică, astfel încât la nevoie să poată rezolva eficient problemele ce-i apar în viață.

     Dacă nu te poți controla și avea încredere în tine, dacă nu te poți vedea lucid, niciodată nu vei avea încredere în alții și cu siguran„ă nu vei putea fi capabil să ai autoritate asupra celorlalți. Scopul antrenamentului nu este de a crea luptători agresivi ci acela de a perfecționa înțelepciunea și auto-controlul. Ca practicant de Aikido, trebuie să progresezi, să te perfecționezi și să nu încerci să concurezi cu ceilalți.
     Aikido poate fi înțeles și practicat în mai multe moduri corespunzând nivelelor de dezvoltare individuală și a gradului de maturitate a practicantului, care poate alege din Aikido ceea ce corespunde propriei mentalități și personalități. Atracția principală pentru începători este metoda de autoapărare pe care Aikido o realizează printr-o serie de mișcări de neutralizare – fixare sau proiectare a agresorilor. Aceste tehnici nu sunt simple blocaje, ci o serie de mișcări și gesturi capabile să deturneze atacul.
     Ideea centrală în Aikido este de a utiliza armele adversarului împotriva lui și împreună cu el. În lupta cu mâna goală corpul este o armă care, împreună cu strategia luptei conduc la evitarea atacului și apoi la neutralizarea atacului.
     Dacă nu te opui forței adversarului și eviți orice opoziție directă, atunci nu va fi nevoie să-ți folosești propria forță și deci nu obosești. Este mult mai productiv să folosești forța agresorului, a atacului său, pentru a-l neutraliza.
     Eficiența în luptă nu depinde numai de corp pentru că ea este direct legată de aptitudinea de a discerne realitatea exterioară în modul cel mai obiectiv posibil. Mesajele transmise de simțuri au o mare importanță în artele marțiale, ca și în viața de toate zilele. Ele permit evaluarea corectă a circumstanțelor și determină conduita de urmat și maniera de a aborda lupta. Dacă aceste mesaje sunt directe și neafectate de factori perturbatori (impresii, raționamente, amintiri, etc), atunci avem șansa ca informația pe care o percepem despre o anumită situație sau moment să fie complexă și exactă. Pentru a beneficia de astfel de mesaje-senzații este necesar un antrenament serios și inteligent al tuturor facultăților nervoase și simțurilor noastre.
     Antrenamentul continuu și îndelungat redă progresiv vitalitatea corpului și are ca efect creșterea vigilenței atât de necesară în artele marțiale. Treptat, corpul capătă independență de acțiune și decizie și renunță la rolul impus de mental, dobândește creativitate și maturitate proprie. Această maturitate se traduce în aprecierea realităților exterioare printr-o înțelegere interioară care se adaugă la abordarea exterioară. Fără a se fixa asupra uneia sau alteia dintre componentele dezvoltării – fizic sau mental – calea propusă de Aikido conduce la uniunea dintre cele două componente.
     Aikido ne învață că toate realitățile fiziologice, fizice, mentale și sociale nu sunt decât fragmente ale unui ansamblu vast, ierarhizat, autonom și perfectibil, după modelul unui mare ansamblu care este universul.

     "AIKI nu poate fi cunoscut / Prin vorbe scrise sau rostite / Fără a te pierde în vorbe inutile / Învață prin practică." Morihei Ueshiba

     Morihei Ueshiba (植芝 盛平 Ueshiba Morihei, n. 14 decembrie 1883, Tanabe, Japonia, d. 26 aprilie 1969, Iwama, Japonia) a fost fondatorul artei marțiale japoneze aikido. Uneori este numit kaiso 開祖 („fondator”) sau Ōsensei 翁先生 („Marele Învățător”) de unii aikidoka.

     După moartea acestuia, fiul său Kisshomaru Ueshiba a preluat conducerea destinelor aikido-ului pe plan internațional.
  S-a născut la 14 decembrie 1883, fiind singurul băiat din cinci copii. Tatăl său era un fermier bogat și membru al Consiliului orășenesc.
  A început studiile primare la școala unui templu budist din orașul natal, unde a învățat despre clasicii chinezi și s-a antrenat în forma de meditație numită „vizualizare budistă” (în care subiectul se gândește la o ființă divină și apoi încearcă să se contopească cu această imagine).[1]
  La vârsta de 18 ani deschide un magazin de papetărie la Tokio, cu bani primiți de la tatăl său, dar după doar 9 luni s-a întors în orașul natal după ce se îmbolnăvi de beri-beri. În 1902 s-a căsătorit cu Hatsu Itokawa, o rudă îndepărtată, cu care a avut o fiică și trei fii, din care doar unul a apucat maturitatea.
  Când a izbucnit Războiul Ruso-Japonez în 1904, Ueshiba a încercat să se înroleze în armată, dar pentru că nu îndeplinea înălțimea minimă (157 cm) cu un centimetru, a fost respins. Ca să-și
 lungească trupul, se agăța de copaci cu greutăți legate de picioare, reușind în cele din urmă să fie admis.
  În 1912 s-a mutat în prefectura Hokkaidō, unde învață daitō-ryū aiki-jutsu. În anul 1927 se mută cu familia în Tokio și predă aikido. În 1960 primește „Medalia de Onoare (panglică purpurie)”. În 1964 primește Ordinul Soarelui Răsare. În 1968 primește Ordinul Tezaurului Sacru.[2] În 1969 pe 26 aprilie moare la vârsta de 86 ani.

Rinese

Orfism – doctrina lui Orfeu

     Orfismul este o doctrină secretă provenită din Tracia care s-a răspândit probabil în Grecia secolului al V-lea î.Hr., ai cărei adepţi se considerau urmaşii lui Orfeu
Originile
    Izvoarele antice afirmă în mod repetat originea tracică a lui Orfeu. Istoricul Arrian pomeneşte în opera sa Bithynica din sec. II î.Hr. o nimfă numită Tracia, după care s-ar fi denumit ţara cunoscută iniţial sub numele de Pèrke. Rădăcina indogermanică “per-/pir/per(k)” semnifică “stânca”, “piscul” sau “piatra”, ceea ce denotă cultul tracic al unei divinităţi a munţilor, identificată de greci cu frigiana Cybele. Fiul acesteia s-a numit Pèrkos sau Peiros şi a fost venerat chiar şi în epoca Imperiului Roman sub forma de “Heros equitans”, un războinic călare, reprezentat uneori pe pietrele funerare romane din Tracia.

     Cultul zeiţei-mamă Pèrke/Tracia, celebrat în peşteri, cunoştea formele extatice ale cultului Cybelei, fiind la rândul său o celebrare a fertilităţii. Acest cult a influenţat probabil atât serbările dionisiace cât şi ritualurile de sacrificiu ale orfismului. Tot din Tracia provine, se pare, şi latura “apollinică” a cultului, iniţiată de venerarea unei zeiţe solare, căreia nu i se închinau sacrifcii sau sărbători tumultoase. Numele acesteia era în transpunerea greacă Hepta sau Hipta, semnificând a şaptea treaptă a teogoniei şi, în acelaşi timp, a iniţierii orfice. Fiul acestei zeiţe era cunoscut din Creta până în Tracia sub numele de Zagreus, care era identificat cu Ares, Axiokersos, Orfeu, Rhesus şi Zalmoxis. În teogonia orfică, acest zeu devine Dionysos Zagreus, sacrificat în ceremonii în ipostaza unui taur. Acest sacrificiu era celebrat ca hierogamie pe treapta a şaptea a creării universului.

     Numele Sabazios, atribuit de greci lui Dionis sau lui Zeus, este probabil de origine frigiană, deoarece în Frigia apare teonimul Sabas pentru prima oară, ca graffito pe stânci. La traci a existat însă un zeu al soarelui, numit de Sofocle în acest fel şi identificat cu Apollo. Aceast caracter heteroclit a lui Dionysos Zagreus, rezultat dintr-o îmbinare a calităţilor lui Helios şi Chtonos-Dionis, e important pentru înţelegerea orfismului şi amisterelor eleusine. Ca în cadrul acestora, adeptul lui Sabazios îşi află izbăvirea la traci în mod individual, prin ritualuri iniţiatice. Diferită de doctrina metempsihozei la orfici e credinţa tracilor într-o înviere reală prinSabazios, implicând atât nemurirea sufletului cât şi cea a trupului.

     Din legătura lui Sabazios cu Zeiţa Mamă se naşte primul preot al cultului trac, identificat cu regele trac Rhesus, cu Orfeu şi cu Zalmoxis, numit şi “Orfeul nordic” sau, după interpretarea autorilor antici, “Cel care se află pe culme”.
     La Herodot, Zeiţa Mamă a tracilor e identificată cu Artemis, Zagreus cu Dionis şi fiul celor doi, zeu al cailor la traci, cu Ares. Zeul Ares fusese trac şi în accepţia lui Homer, care în Iliada îl implicase pe zeul războiului în luptă sub chipul căpeteniei trace Akamas.
Teogonie şi eshatologie
     Ritualurile orfice constau iniţial în comemorarea teo- şi cosmogoniei trace, reprezentată prin treptele iniţierii. Numele greceşti se datorează izvoarelor.
     Primele patru trepte, tetrada, semnifică şi cele patru ipostaze ale Zeiţei Mamă în conformitate cu elementele pământ, aer, apă, foc:1. Înainte de venirea Zeiţei Mame, adică înaintea existenţei cosmosului, domnea liniştea.2. Zagreus ia fiinţă prin partenogeneză.3. Perioada cât Zeiţa Mamă îl poartă pe Zagreus.4. Naşterea lui Zagreus.
     Această tetradă iniţială e urmată de o triadă:5. Strălucirea fiului-soare, aflat în zenit, corespunzând creârii axei soare-foc (pentada).6. Mişcarea fiului între emisfera de sus şi cea de jos, prin care e delimitat universul şi spaţiul sacru (hexada).7. Unirea fiului cu mama într-o nuntă sfântă, hierogamia (heptada), semnificând actul creaţiei. De aici provine denumirea Heptis dată zeiţei. Această hierogamie de origine tracă a influenţat şi ritualul similar almisterelor din Eleusis. Celebrarea se făcea prin sfâşierea unui taur, al cărui sânge trebuia să curgă pe un altar sau chiar pe ţărâna simbolizând poala Zeiţei Mame. Conform sacrificiului, culoarea atribuită atunci zeului era cea roşie, a sângelui şi a vinului. După înviere, Zagreus devenea zeul celest Sabazios, caracterizat de culoarea albă.
     Următoarele două trepte sunt:8. Naşterea unui fiu sacerdot şi rege pe o a opta treaptă (octada).9. Învestirea acestuia cu oficiul sacral suprem şi puterea lumească se face prin Zeiţa Mamă, în eneadă. Această treaptă e reprezentată uneori în artele plastice.
     După aceste module de patru, trei şi două trepte mai lipseşte o singură treaptă pentru a împlini decada:10. Fiul-sacerdot se stinge din viaţă şi devine nemuritor în lumea de apoi. Autorii greci îl văd pe această ultimă treaptă pe Orfeu, Zalmoxis sau Rhesus.
     Acestui ciclu i se adăuga o a doua decadă, în care avea loc unirea fiului-sacerdot cu Zeiţa-Mamă. Ritualurile ei, rezervate oligarhiei, au rămas necunoscute. Se pare că iniţierea care urma avea loc odată cu învestirea unui rege. Unele formule de învestire sunt cunoscute din inscripţii, care pomenesc pe un Kotes, fiu şi slujitor al lui Helios-Apollo şi al Mamei Munţilor, Oreas.
     O reprezentare a întregii decade cosmice s-a păstrat în mormântul de la Sveštari în nordvestul Bulgariei de azi, în incinta cetăţii getice Daosdava (Oraşul Lupilor).
Orfismul grec
Izvoarele falsificate
     Orfismul grec are la bază mai ales texte anonime, care pretind a fi anterioare operei lui Homer. Poetul Onomacrit, care a trăit conform lui Herodot în perioada pisistratizilor (ca. 607 – 510 î. Hr.), e probabil principalul falsificator al textelor mistice ale sectei, pe care le-a atribuit lui Orfeu şi discipolului acestuia, Musaios (xrhsmoi şi teletai). Alte aşa-zise “Scrieri ale lui Orfeu” sunt: triagmoi(atribuite lui Ion), ieroi logoi (ale tesalianului Teognet şi pitagoricului Chercops), sothria (de Timokles sau de Persinos), krathres (Zopyros), tronismoi mhtrooi kai Bakxika (de Nichias Eleatul), eis Aidoy katabasis (de Herodicos din Perint), peplos kai diktyon (de Zopyros sau de Brontinos), pysika şi un imn pitagoreic despre coborârea în infern (Brontinos). Diversele teogonii orfice au putut fi datate înaintea anului 500 î.Hr., doar o katabasis dedicată lui Heracles ar putea fi de dată mai veche şi este atribuită unui poet influenţat de orfism, adept al misterelor eleusine. Datarea acestor izvoare relevă faptul că Pitagora nu a putut fi influenţat în timpul vieţii de scrieri orfice, apropierea dintre pitagoreism şi orfism s-a produs aşadar mai târziu. Imnurile pitagoreic-ofice sunt probabil de origine elenistico-egipteană.
Răspândirea
     Orfismul tracic a avut un loc principal de cult pe insula Samothràce încă din secolul VIII î.Hr., dinaintea răspândirii culturii elene. Celebrarea acestui cult tracic nu este dovedită numai de către izvoarele greceşti, ci şi de ruinele unui templu datând din secolul IV î.Hr., un loc de cult al aristocraţiei trace care-şi reclama originea din preotul legendar Dardanus. Magna Mater a tetradei din Samothràce se numea Axiokersa, fiul ei Axieros şi nepotul/fiul Axiokersos. Pe lângă aceste zeităţi mai era venerat şi Kadmillos/Kasmillos, un zeu falic asociat ulterior lui Hermes. Probabil din acest cult s-a dezvoltat orfismul grec.
     Venerarea lui Dionysos Zagreus a devenit sub stăpânirea tiranului Pisistratus (ca. 607 – 528 î.Hr.) principalul cult al populaţiei rurale din Attica. În onoarea zeului erau sărbătorite pe atunci, pe lângă serbările tradiţional dionisiace, şi Marile Dionisii, iniţiate de Pisistratus. Festivităţile aveau un rol iniţiatic asemănător celui al misterelor de la Eleusis, cu care erau dealtfel înrudite atât formal cât şi prin concepţiile eshatologice. De multe ori, cercetătorilor le este greu să facă o distincţie clară între ritualurile orfice şi misterele dionisiace. Astfel, orficul este condus în lumea de apoi de bacchoi(entuziaşti) şi mistagogi. Chiar imnurile eleusine aduse zeiţei Demetra, datate în a doua jumătate a secolului V î.Hr. (terminus post quem), erau atribuite lui Orfeu. Cultul se pare că nu era unitar în Grecia, ci varia geografic, în funcţie de diversele influenţe ale tracilor, fenicienlor ori frigienilor. Influenţa egipteană asupra metempsihozei orfice, presupusă de Herodot, nu a putut fi dovedită.
     Orfismul a avut probabil şi după alungarea tiranilor Hippias şi Hiparh mulţi adepţi, atât în rândurile grecilor cât şi, ulterior, la romani. Fiind un cult esoteric, nu i se cunosc însă nici ceremoniile de mai târziu, care constau probabil în repetarea sacrificării zeului Dionysos Zagreus, nici gradul de rǎspândire. Datorită falsurilor şi a similarităţilor cu misterele dionisiace există şi studii care contestă existenţa orfismului ca fenomen semnificant în istoria religiei elene. Primul care a susţinut o asemenea teorie, arătându-se pe bună dreptate sceptic faţă de rezultatele cercetărilor strict filologice ale imnurilor orfice, a fost Wilamowitz-Moellendorff, în 1931. Descoperirile arheologice făcute ulterior par însă a confirma larga răspândire a orfismului.
     Astfel, descoperirea la Olbia (azi Bug în Ucraina) a unor tăbliţe de os dovedeşte existenţa cultului pe ţărmurile Mării Negre. În 1962 a fost găsit într-un mormânt din satul Derveni din provincia Macedonia, în nordvestul Greciei, un papirus de la sfârşitul secolului IV î.Hr. care conţine fragmentar diverse comentarii ale unui scriitor din cercul lui Anaxagoras, printre altele şi unul la “Teogonia rapsodică”, datată în secolul V î.Hr..Papirusul aparţinea probabil unui ofiţer macedonian care a ţinut a fi, după ritul grecesc, incinerat după moarte. Acest izvor deosebit de important pentru întreaga cultură elenă, păstrat acum în Muzeul arheologic dinSalonic, fusese deci parţial ars şi rămâne încă subiectul multor cercetări şi controverse. El dovedeşte larga răspândire a orfismului în lumea greacă şi vechimea lui considerabilă. Comentariile la “Teogonie” recunosc caracterul ermetic al textelor orfice şi subliniază că riturile nu pot fi înţelese decât individual, prin iniţiere (coloanele VI şi XX). Aceste interpretări se dovedesc a fi influenţate de filozofia platonică, ele sunt probail o reacţie la critica raţionalistă care îi era adusă orfismului în acea perioadă. În Italia de sud, Tesalia şi în multe alte regiuni din Europa de sud au fost găsite, tot în context sepulcral, lamele de aur cu inscripţii esoterice, destinate vieţii de apoi, care au fost atribuite orficilor.
     Se presupune cǎ orfismul a exercitat şi mai târziu, în imperiul roman, o anumitǎ atracţie asupra maselor, asemǎnǎtoare cu cea a altor culte orientale de facturǎ misticǎ despre care se ştie mai mult, de exemplu amitraismului. Elementele orgiastice ale serbărilor dionisiace au fost preluate de bacanalele romane. Din această cauză şi datorită caracterului iniţiatic, orfismul a fost interzis împreună cu toate cultele orientale şi cumisterele din Eleusis în anul 382 d. Hr. de către împăratul roman Teodosiu I.
     În filosofie, orfismul a influenţat Şcoala pitagoreică şi pe Platon, acesta din urmă acordând sufletului ca instanţǎ eticǎ un loc central în gândirea sa. Platon preia însă foarte selectiv elemente orifce în dialogurile sale, considerând bunăoară viziunile mistagogilor de orice gen drept primitive datorită caracterului lor aparent pragmatic.
Teogonie şi eshatologie
     Religia orficilor preia în mare parte temele cosmogonice ale mitologiei greceşti, dar consideră, spre deosebire de aceasta, trupul drept o “temniţă” a sufletului. Orfismul se bazează pe credinţa în metempsihoză şi în mântuire. Remarcabil e semnul de egalitate pus între zeul suprem, Zeus, şi fiul lui, Dionysos.
     După aşa-numita “Teogonie rapsodică” a orficilor, Cronos (Timpul) a creat din Haos şi Eter Oul Cosmic. Din acesta a ieşit puterea vitală, întruchipată de hermafroditul Phanes (numit şi Protogonos sau Ericapaios), care a născut-o pe Nyx (Noaptea), cu care i-a creat apoi pe Gaia, Uranus şi pe Cronos (Titanul). Zeus, unul din fiii lui Cronos, l-a îngiţit pe Phanes şi a dobândit în acest fel puterea asupra întregii lumi. Phanes întrunea în propria fiinţă atât prinicpiul masculin Dionysos, care însufleţea universul, cât şi principiul feminin Metis, întruchiparea cunoaşterii şi a luminii. Cu fiica sa Persefona-Demetra, care e la orfici o ipostază a zeiţei Rhea, Zeus l-a zămislit pe Dionysos Zagreus, care a fost menit a fi stăpânul lumii. Această stăpânire era însă râvnită şi de titani, care, instigaţi de Hera, l-au ademenit pe tânărul Dionysos cu jucării şi cu merele Hesperidelor, l-au sfâşiat şi l-au măncat. Doar inima lui a fost recuperată de Atena şi adusă lui Zeus, care l-a putut crea astfel cu Semele pe al treilea Dionysos, numit Lyseus, zeul vinului şi al orgiilor. Pe titanis-a răzbunat nimicindu-i cu trăznetul lui. Cenuşa lor a ajuns în sufletul oamenilor, asupra cărora apasă deci un păcat originar. În acelaşi timp, oamenii poartă în ei urmele lui Dionysos Zagreus. Sufletul omului e închis în trup ca într-un mormânt (σῶμα – σῆμα) şi e sortit să treacă după moarte în corpul altor vieţuitoare. Pentru a fi izbăvit prin Dionysos Lyseus şi Persefona, adică pentru a scăpa de lanţul reîncarnărilor, adeptul doctrinei trebuie să ducă o viaţă ascetică. Papirusul de la Derveni îl interpretează atât pe Lyseus cât şi pe Zagreus ca ipostază a zeului suprem, conform teogoniei tracice. De fapt, Zeus este pentru orfici singurul principiu divin. Iubirea, reprezentată de Afrodita, asigură coeziunea universului şi este precum Persuasiunea (Peitho) şi Armonia (Harmonia) de fapt identică cu Zeus.
     Pe lângă această “Teogonie”, reconstruită în mare parte cu ajutorul resturilor papirusului de la Derveni, există şi alte izvoare referitoare la cult sau la principiile etice şi filosofice ale orficilor. În orăşelul calabrez Vibo Valentia, numit Hipponion în antichitate, au fost găsite cele mai vechi lamele de aur cu texte orfice, datate aproximativ în anul 400 î.Hr.. Ele conţin o descriere a lumii de apoi şi enumeră normele de conduită a sectanţilor, confirmate de majoritatea izvoarelor. Lângă “casa” lui Hades se află, conform acestui text, un izvor umbrit la dreapta de un chiparos alb, la care se răcoresc umbrele morţilor. Orficul nu are voie să se apropie de acest izvor, ci este nevoit să aştepte în coborârea lui până va ajunge la “Lacul amintirilor”. Pentru a îndupleca pe paznicii acestui lac să îi permită să bea din apa aceasta miraculoasă, adeptul trebuie să foloseascâ formula: “Sunt un fiu al pământului şi al cerului înstelat; sunt însă sfârşit de sete şi am să pier; daţi-mi de aceea degrabă apă rece, din cea care curge din Lacul amintirilor“. Asemenea instrucţiuni practice pentru viaţa de apoi se găsesc şi la pitagoreici. În finalul “Republicii”, Platon interpretează conform credinţelor mai vechi această credinţă orfică: nu pentru a-şi aminti, ci tocmai pentru a uita bea sufletul din aşa-numitul “Râu al nepăsării” (Lethe). El trebuie totuşi să aibă o anumită măsură, căci bând prea mult ar uita totul şi ar fi lipsit de izbăvire.

Rinese

Biblia Secreta

     Iisus nu era singurul profet din spaţiul mediteranean de acum două milenii.
  Cultul lui Mithras, foarte popular în special în rândul soldaţilor romani în primele două secole ale erei noastre, avea multe similarităţi cu creştinismul. Mithras, ca şi Iisus, ar fi fost fiul lui Dumnezeu, născut pe 25 decembrie dintr-o fecioară, după moarte s-ar fi înălţat la ceruri şi ar fi înviat după 3 zile. Mai mult, ritualul pâinii şi vinului era identic cu cel al creştinilor.
  Este greu de stabilit acum cine pe cine a copiat. Probabil ambele mituri îşi au originea în mitul lui Horus, zeitate egipteană. Cert este că numărul adepţilor lui Mithras era la un moment dat mult mai mare decât cel al lui Iisus. Despre următorii rivali există relatări istorice independente care certifică autenticitatea personajelor istorice care le-au stat la bază.
  Primul şi cel mai redutabil rival este Ioan Botezătorul, un profet extrem de popular în Palestina acelor vremuri. În acestă chestiune, biserica creştină s-a văzut în faţa unei încercări importante de a prezenta botezul lui Iisus altfel decât un act iniţiatic, ca de la profet (Ioan) la ucenic (Iisus). Evangheliile prezintă diferit această presupusă întâmplare şi se observă o diminuare a rolului lui Ioan de la evanghelia cea mai veche la cea mai recentă ceea ce este un semn clar de deranj, probabil declanşat de numărul important de evrei pentru care Ioan era adevăratul Mesia.
  Apollonius din Tyana a fost un filozof şi gânditor grec din Asia Mică ale cărui învăţături, mult după moartea lui, au ajuns sa influenţeze mulţi romani care l-au divinizat. Cel mai notabil exemplu a fost cel al lui Caracalla, împărat roman între 211 şi 217. Nici evreii nu au dus lipsă de personaje istorice care au intrat în conştiinţa publică drept Mesia.
  Cel mai important exemplu este cel al lui Simon Bar Kochba care a condus o revoltă militară de dezrobire a Israelului de sub jugul roman. Acest militar, urmaş al lui David, vorbea limba războiului iar acest mesaj radical diferit de cel al lui Iisus a avut un ecou mult mai important în rândul evreilor şi pentru că el corespundea mitului evreiesc antic al eliberatorului care îi înfrânge pe duşmani cu sabia în mână. Din păcate pentru el şi pentru adepţii lui, răzbunarea Romei a fost prea violentă şi a dus la ştergerea statului Israel de pe hărţile spaţiului mediteranean pentru aproape 2000 de ani.
  Au mai fost probabil şi alţi rivali, mult diferiţi sau poate împărţind aceleaşi caracteristici ale mitului eroului. Un film documentar care încearcă să răspundă la întrebarea de ce tocmai acest profet a reuşit acolo unde ceilalţi au eşuat? Care este secretul succesului lui Iisus?

Rinese

Codex Gigas: Biblia diavolului

     La inceputul secolului al XIII-lea, o lucrare remarcabila a literaturii universale lua nastere in Boemia. De-a lungul timpului aceasta lucrare a fost cunoscuta sub mai multe denumiri cum ar fi : Biblia Diavolului, Codex Gigas, Liber Pergrandis sau Gigas Librorum. Prima mentionare a acestei lucrari dateaza din anul 1295 dar se presupune ca manuscrisul este cu 65 de ani mai vechi. Cartea s-a aflat in posesia unei minastiri Benedictine situata la Podlažice linga Chrudim, cel mai sigur in preajma anului 1229. Nu exista nici o mentiune in privinta originii sau autorului acesteia sau a motivului pentru care a fost scrisa.
     De aici, cartea care si azi si-a pastrat faima de a fi cel mai mare manuscris medieval cunoscut, a ajuns in biblioteca manastirii benedictine din Brevnov, pentru ca intre 1477 si 1593 sa-si continue aventura in biblioteca unei manastiri din Broumov. A ajuns la Praga, ca parte din colectia lui Rudolf al II-lea, de unde, la sfarsitul razboiului de 30 de ani, ia drumul nordului, petrecandu-si maturitatea in Biblioteca Regala din Stockholm. Din 1649, de cand e aici, Biblia Diavolului nu a plecat decat de doua ori: o data la Metropolitan Museum, din New York, in 1970, si in ’99, la Berlin. Din septembrie 2007 si pana la in martie 2009, Biblia Diavolului a revenit la Praga.
   
     Legenda spune ca un calugar, care era condamnat sa fie zidit de viu pentru o crima grava, a promis ca va scrie cartea intr-o singura noapte. Abia pe la mijlocul noptii si-a dat seama de ceea ce toti ceilalti stiau deja: e imposibil. Numai ca mindria l-a impiedicat sa se recunoasca invins si i-a cerut ajutorul diavolului. Care cu bucurie l-a ajutat. Pretul platit? Diavolul si-a cerut spatiu de publicitate in mijlocul Bibliei.
     O alta varianta este ca insusi calugarul l-a portretizat pe diavol, drept recunostinta pentru ajutor. Cert este ca monahului i-a iesit figura cu ilustrarea, numai ca Biblia numai Biblie nu a mai ramas: pe langa evanghelii si lucruri sfinte, s-au strecurat in carte si diverse ocultisme si matematici, retete de leacuri, dar si “Chronica Boemorum” , o scriere in latina de prin secolul al XII-lea, si scrierile unui istoric, Josephus Flavius .
     In ciuda faimei sale mai mult sau mai putin “draceasca”, manuscrisul nu a fost interzis de Inchizitie si a putut fi studiat in anumite scoli.

Cartea este neobisnuit de mare, nu-i de mirare ca a fost considerata ca fiind cea de a opta minune a lumii cu o lungime de 92 cm, o latime de 50 cm, grosimea de 22 cm si avind aproape 75 kg. Copertile groase din lemn sînt îmbracate în piele si acoperite cu ornamente de metal, iar pentru cele 312 foi de pergament s-a folosit pielea a 160 de animale. Ceea ce este fascinant la aceasta carte este insa modul in care a fost scrisa. Initialele, armonia caligrafiei si toate detaliile individuale. Cam toate ideile expuse sunt valabile si astazi. Din expertizele facute rezulta ca a fost opera unei singure persoane si activitatea acestuia pentru finalizarea cartii s-a intins pe o perioada de timp de aproximativ 20 de ani.



Rinese

Povestea lui Lucifer

    Povestea lui Lucifer – originile
  Pentru a găsi originea lui Lucifer, ne întoarcem la Vechiul Testament. În ebraică, numele Lucifer este tradus din cuvântul ebraic “helel”, care înseamnă luminozitate. Această denumire, referindu-se la Lucifer, este prezentata ca “luceafărul de dimineaţă”, “Steaua Diminetii” sau “Steaua Stralucitoare”, care este prezentata în Isaia. “Cum ai căzut din cer, O stea de zi, fiul lui Zori cum ai fost doborât la pământ, tu, care ai pus neamurile in inima ta.” Mă voi sui la cer, voi ridica scaunul domniei mele mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi sta pe înălţimile muntelui Ţafon; mă voi sui in partea de sus a norilor, voi fi ca “Cel Prea Înalt” (Isaia 14:12-14, NIV).
Contextul acestui pasaj este o trimitere la împăratul Babilonului, aşa cum este prezentat cu mandrie in splendida sa lucrare. Cu toate acestea, puterea regelui Babilonului este sustinuta de fortele raului.Regele muritor ar pretinde că scaunul lui de domnie a fost superior celui al lui Dumnezeu sau că el a fost Cel Prea Înalt. Puterea din spatele regelui babilonian este Lucifer, fiu al zorilor.

     Povestea lui Lucifer – Istoria lui
  Lucifer este doar un alt nume pentru Satan, care în calitate de şef al răului lumii este real, deşi invizibilă, puterea a stat in spatele conducătorilor succesivi aiTirului, Babilon, Persia, Grecia, Roma. Acest pasaj merge dincolo de istoria omului şi marchează începutul păcatului în univers şi căderea lui Satana în sferele curate, fără de păcat înainte de crearea omului.
Vedem, de asemenea, acelasi motiv în Ezechiel: “În plus, Cuvântul Domnului a venit la mine. Mortal, ridica un cântec de jale asupra împăratului Tirului, şi spune-i:, Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Aţi fost inelul de perfecţiune, pe deplin, înţelept şi desăvârşit în frumuseţe, Ai fost în Eden, grădina lui Dumnezeu, fiecare piatră preţioasă a fost acoperita cu, carneol, crisolit, şi piatra de luna, hrisolit, onix, jasp şi, safir, turcoaz, şi de smarald, şi lucrate în aur au fost. Gravurile au pregatite de un heruvim in ziua in care ai fost creat .Uns în calitate de gardian te-am pus,pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, ai umblat printre pietrele de foc, ai fost fără prihană în căile tale, din ziua în care ai fost creat, până ai găsit nelegiuirea în tine, in abundenţa de comerţ si plin de violenţă ai păcătuit. Aşa te-am aruncat ca un lucru profan de pe muntele lui Dumnezeu, condus de un heruvim gardian. Pietrele de foc au iesit din inima ta din pricina frumusetii si mandriei tale. Din cauza pierderii intelepciunii te-am aruncat pe pamant.Te-am expus înaintea împăraţilor, pentru a vedea cu ochii lor multitudinea de nelegiuiri savarsite de tine, nedreptatea comerţului, ai profanat sancuarele lor si de aceea ai fost alungat..Te-am distrus şi te-am întors în cenuşă pe pământ, în faţa tuturor celor care au văzut totul. Sti ca popoarele sunt ingrozite de tine, ai ajuns la un sfarsit cumplit si asa va ramane pentru totdeauna. “(Ezechiel 28:11-19, NIV).
Acest pasaj pare să fie adresat “regele Tirului.” În realitate, el trece dincolo de rege la cel care se află în spatele regelelui Tirului . Acest pasaj are, de asemenea o profeţie în apropiere şi în prezent, aproximativ Lucifer / Satan pentru că, deşi sfârşitul lui final este deja sigur, aceasta nu sa întâmplat încă şi are loc după hotărârea finală (Apocalipsa 20:7-10). În ambele pasaje Isaia şi Ezechiel, reprezentarea nu este data de Lucifer / Satan care nu se limiteaza la propria sa persoană, ci la lucru şi la planurile sale pământeşti prin prisma regilor şi conducătorilor care iau onoruri divine şi care, de asemenea ştiu acest lucru sau nu, regula este în spiritul şi în conformitate cu obiectivele Satanei. “Căci lupta noastră nu este împotriva duşmanilor de sânge şi carne, ci împotriva căpeteniilor, împotriva autorităţilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac cosmic prezent, împotriva forţelor spirituale ale răului în locurile cereşti” (Efeseni 6:12, NIV) . Satana este principalul în spatele acestui sistem de lume coruptă.
Observaţi că declaraţia este dată în pasaj din Ezechiel, “heruvimul uns.” Aceste declaraţii nu ar putea fii aplica pentru un rege uman, dar, acestea se aplică lui Lucifer / Satan, care se află în spatele regelui uman. Acest înger este cea mai mare creatura create vreodată de Dumnezeu. Domnul spune despre el, “Ai fost pecetea de perfecţiune, plin de înţelepciune, şi desăvârşit în frumuseţe.” Satana a fost cea mai înţelepta creatura a lui Dumnezeu creata vreodată. Nici un alt inger,nici o altă fiinţă nu a fost creata cu inteligenta pe care Dumnezeu ia dat-o aceastei creaturi. Dumnezeu spune că această creaţie este “desăvârşit în frumuseţe.” În afară de Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, această creatură este astăzi cea mai mare.
În versetul Ezechiel 28:14 se spune, “Ai fost heruvimul uns.” Acest lucru ne spune că nu este vorba despre un rege uman.Cuvântul heruvim este singular pentru heruvimi. Heruvimi sunt inadorabili simbolic de prezenţa Sfânta al lui Dumnezeu şi Maiestatea Sa. Acesti heruvimi ocupa o pozitie unica.”Uns heruvim” se refera la imaginea din Grădina Edenului după ce Adam şi Eva au fost trimisi de Dumnezeu, si heruvimii au fost pusi sa pazeasca drumul spre pomul vieţii. De asemenea, atunci când Moise a făcut cutia milei şi a pus-o în Sfânta Sfintelor in cortul sau, slava lui Dumnezeu a venit şi a locuit între heruvimi. Ei au “acoperit” cutia milei cu aripile lor. Aşa că, acum vedem că Satana a fost un heruvim şi poziţia lui era de a păzi tronul lui Dumnezeu. Poziţia sa a fost cel al protejării sfinţeniei lui Dumnezeu. Satana a avut cea mai mare dintre toate poziţiile, o poziţie pe care a dispreţuit-o şi pierdut-o. Avem aici în Ezechiel o imagine de cea mai mare dintre creaturile lui Dumnezeu, perfect in intelepciune, frumos dincolo de orice descriere, un muzician şi pe deasupra a tot ceea ce el a fost datorita pozitiei sale exaltată. Dar, această creaţie, cu toate aceste atribute minunate a avut de asemenea, o voinţă liberă. Într-o zi, Dumnezeu spune că la această creatură minunată, “sa găsit nelegiuirea în tine”.

     Povestea lui Lucifer – statutul său
  Ce fel de nedreptate au gasit in el ? În cartea lui Ezechiel, Dumnezeu asista la inceput la originea si crearea lui Satana. Dar, de ce spune Dumnezeu acest lucru? Ce este această fărădelege? Noi trebuie să privim înapoi la Isaia 14:12, care ne spune de Lucifer / Satan ‘s . “Mă voi sui la cer, voi ridica scaunul de domnie mai sus de stelele lui Dumnezeu; voi sta pe inaltimile muntelui Ţafon. Mă voi sui in partea de sus a norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt”. Aţi observat, în acest pasaj din toate El a spus că va ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu “. Cuvântul “stele” aici nu se referă la ceea ce vedem în cerul de noapte. Aceasta se referă la îngerii lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, “eu voi prelua cerul ,voi fi Dumnezeu.” Acesta este Lucifer / Satan. El nu vrea să fie slujitorul lui Dumnezeu. El nu vrea să facă ceea ce el a fost creat sa faca. El vrea să fie servit şi există milioane de oameni care au ales să facă exact acest lucru,il servesc. Ei au ascultat minciunile sale şi au ales să-l urmeze. Eva a crezut minciuna că ea ar fi ca Dumnezeu. Motivul cu care a fost ispitit Lucifer / Satana este acela pe care l-a dorit mereu, să fie in locul lui Dumnezeu.

Rinese

Parintele Arsenie Boca

     

Arsenie Boca ( 29 septembrie 1910 – 28 noiembrie 1989 ), parinte ieromonah, teolog si artist roman, a fost staret la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus si apoi la Manastirea Prislop unde datorita personalitatii sale veneau mii si mii de credinciosi, fapt care a dus la hartuirea sa de catre Securitate. A fost unul dintre martirii comunistii inchis la Securitatea din Brasov, dus la Canal, inchis la Jilava, Bucuresti, Timisoara si Oradea. Si-a aratat maestria in arta picturii, pictand biserica Draganescu ( la 25 km de Bucuresti ) supranumita Capela Sixtina a Orientului.

      Studiile si formarea
S-a nascut la 29 septembrie 1910 la Vata de Sus in Hunedoara. A absolvit Liceul national ortodox Avram Iancu din Brad ca sef de promotie in 1929. In acelasi an Zian Boca ( cel care avea sa devina Arsenie Boca ) se inscrie la Academia Teologica din Sibiu, absolvind in anul 1933. Din partea Mitropolitului Ardealului Nicolae Balan primeste o bursa la Institutul de Arte Frumoase din Bucuresti. In paralel merge la cursuri la Facultatea de medicina tinute de profesorul Francisc Rainer si prelegerile de Mistica crestina ale profesorului Nichifor Crainic de la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Remarcandu-i talentul artistic, profesorul Costin Petrescu i-a incredintat pictarea scenei care il reprezinta pe Mihai Viteazu de la Atheneul Roman. Trimis de chiriahul sau Nicolae Balan, Arsenie placa la Muntele Athos pentru a aduce manuscrisele romanesti si grecesti ale Filocaliei. Pe Muntele Athos are parte de o experienta duhovniceasca formatoare pentru viata de calugar pentru care optase inca din anii studentiei de la Sibiu.

     Hirotonirea si tunderea in monahism
Pe 29 septembrie 1935 este hirotonit diacon celibatar de catre mitropolitul Nicolae Balan. In anul 1939 petrece trei luni la Schitul Romanesc Prodromu de pe Muntele Athos, apoi este inchinoviat la Manastirea Sambata de Sus ( Brasov ). In vinerea Izvorului Tamaduirii din anul 1940 este uns in monahism. Este ridicat la treapta preoteasca si numit staret al Manastirii Brancveanu in anul 1942 unde renoveaza si schimba infatisarea locurilor. Din 1940 declanseaza la Manastirea Sambata de Sus ceea ce s-a numit “miscarea de reinviere duhovniceasca de la Sambata”, despre care Nichifor Crainic spunea : “Ce vreme inaltatoare cand toata tara lui avram Iancu se misca in pelerinaj, cantand prin zapada pana la piept, spre Sambata de Sus, ctitoria voievodului martir Constantin Brancoveanu!”. Devine renumit ca mare duhovnic, parintele Cleopa va incerca sa ia legatura cu el prin scrisori interceptate si confiscate de Securitate. In iarna anului 1944 profesorul Nichifor Crainic verifica la Sambata de Sus traducerea staretului Arsenie Boca si a lui Serafim Popescu din Filocalie. Fiind prigonit de Securitate, nu este amintit nici in istoria Bisericii Ortodoxe Romane.

     Contributia la colectia Filocalia
Il ajuta pe parintele profesor Dumitru Staniloae ( fostul sau profesor la sibiu ) in demersul de a traduce Filocalia. Ii pune la dispozitie manuscrisele aduse din calatoria la Muntele Athos, il incurajeaza la lucru, recitind textele, realizeaza coperta colectiei, sustine lucrarea pentru tiparire prin numarul mare de abonamente pe care le procura. In prima editie a volumelor, Parintele Dumitru Staniloae il numeste pe Arsenie Boca “cititor de frunte al Filocaliei romanesti”.

     Prigoana si martirajul dupa gratii
Dupa ocuparea tarii de catre armata sovietica, Parintele Arsenie Boca a fost arestat pentru prima oara la Ramnicu Valcei pe 17 iulie 1945, dus la Bucuresti si eliberat pe 30 iulie 1945 pentru ca nu i-a fost gasita nicio vina. Apoi a fost arestat in 14 mai 1948, acuzatia fiind ajutarea cu ahrana a luptatorilor anticomunisti din Muntii Fagarasului. Atat pentru aceste banuieli cat si datorita notorietatii sale printre credinciosii crestini, este torturat o luna si jumatate, silit sa dea repetate declaratii, fiind apoi eliberat. A slujit ca staret la Manastirea Prislop 1950 – 1956. In 1959 comunistii au risipit obstea si parintele Arsenie Boca, deja martirizat prin inchisori si la Canal, i-au interzis activitatea preoteasca pana la moartea ce a survenit dupa torturarea sa de Securitate. Fiind inainte vazator cu duhul el lasa marturie a supliciului din care i s-a tras moartea, pictand la Biserica din Draganescu scena supliciilor Sf. Stefan cel Nou, pomenit pe 28 noiembrie. ( data mortii Parintelui Arsenie Boca ). Mormantul parintelui Arsenie Boca de la Manastirea Prislop constituie azi unul din importantele locuri de pelerinaj din tara, in ultimii ani numarul pelerinilor fiind foarte mare ( 30.000 – 40.000 )

     Chilia Parintelui Arsenie Boca
Localizata in muntii Fagaras, pe Valea Sambetei chilia Parintelui Arsenie Boca este si astazi un loc de pelerinaj pentru mii de oameni. Chilia se afla pe versantul vestic al muntelui Valea Sambetei, pe langa cabana Valea Sambetei, la o altitudine de aproximativ 1.600 de metri.

     Autobiografia scrisa dupa arestarea de catre Securitate
Subsemnatul m-am nascut in 1910, septembrie 29, in Valea de Sus, jud. Hunedoara. Scoala primara si liceul in oraselul Brad, acelasi judet. De pe atunci mi se remarca o anumita inclinatie spre singuratate si spre probleme de religie, chiar peste puterile mele de atunci. Asa spre pilda am o carte a lui Immanuel Kant: „Religia in limitele ratiunii” iscalita: „Boca Zian cl. IV. lic.”
La intrarea in cursul superior de liceu am ramas orfan de tata, care era cizmar de meserie si foarte bun pedagog cu fiul sau. Stiu pana astazi ca m-a batut odata pentru ca sa nu mai pierd timpul – ceea ce i-am fagaduit cu lacrimi si n-am uitat pana acum, si de multe ori mi-a folosit in viata.
In cursul liceului mi-au placut foarte mult: matematicile, fizica, religia, desenul si muzica. Terminand liceul si luand bacalaureatul la prima prezentare, inclinam spre stiintele pozitive, dar daca aveam avere sau garantau tutorii pentru mine intram la aviatie la Cotroceni – ceea ce n-a fost, impiedicandu-ma saracia. Drept aceea a biruit inclinatia contemplativa, sau speculativa si in 1929 m-am inscris la Academia Teologica din Sibiu.
In cursul teologiei mi-am vandut casa parinteasca spre a-mi putea continua studiile. Eram si bursier. Mamei nu i-am cerut niciun ajutor si nici nu ma induram, intrucat era divortata de tata iar eu eram dat tatii prin sentinta de divort, ca fiind, pe baza meseriei, mai sigur ca ma va da la scoala. In timpul teologiei mi se lamurea frumusetea chipului vietuirii calugaresti si doream sa ma instruiesc, pe cat puteam, mai temeinic, cu deosebire in latura mistica a vietii. Cu prilejul acela aveam urmatoarele note caracteristice: deprindeam pe mama cat mai fara mine si cat mai fara corespondenta, ca oarecum sa ma uite si sa nu-i vie greu cand va afla ca m-am calugarit. Apoi, de la plecarea din Brad, mi-am pus o anumita disciplina austera, care avea mai multe amanunte greu de crezut. Asa de pilda mi-am propus ca toata vremea teologiei sa nu fac nici o cunostinta cu fete. Ceea ce n-am reusit, intrucat tocmai in anul acela 1929 Ministerul ingaduie si fetelor sa studieze teologia, si m-am pomenit cu cateva colege. Dar cunostinte in oras am izbutit sa n-am. Asta am reusit toata vremea teologiei, desi faceam parte si din „Reuniunea de muzica Gh. Dima” din Sibiu, de sub dirijorul N. Oancea, si care era mixta. Aveam problema vointei in stapanirea simturilor. Mai mult chiar, ma preocupa, studiind mistica comparata a diferitelor religii superioare, ca sa vad prin proprie experienta, cat se intinde sfera vointei in domeniul vietii sufletesti si biologice. Ma interesa sa vad daca e adevarat ce afirma cartile asupra actelor reflexe, si asupra instinctelor, ca anume sunt independente de vointa si controlul constiintei. Experienta mea personala insa mi-a dovedit ca actiunea vointei si a constiintei se poate intinde si peste instincte si actele reflexe dupa o oarecare variabila. Ma ajutau la aceste adanciri si studiile ce le facea pe vremea aceea Mircea Eliade la Ecutta, trimis de Universitatea din Bucuresti, pentru studii orientalistice. Iar parte de studii le tiparea in Revista de filosofie din Bucuresti, si-mi parveneau pe aceasta cale.
Toate acestea ma interesau sa le aflu si sa le probez in vederea calugariei. Ma abtineam de la „voia in oras”, ci stam in curtea scolii cu poarta deschisa. Cu colegii nu ieseam in oras decat daca trebuia in interesul scolii, a vreunui profesor, sau insotiti de profesori, cum era cazul cu reuniunea de muzica. N-am dansat si n-am invatat lucrul acesta. Imi dase tata grija asta – si mai cu deosebire cand eram teolog nu-mi puteam inchipui sa fac asa ceva.
De viata altora in afara zidurilor teologiei am fost in cea mai perfecta indiferenta si necunostinta. Toate preocuparile mele erau si sunt pana astazi interioare, nu exterioare. Vorbirea mi-a fost urata de cand ma stiu. Chiar numele calugaresc l-am ales pentru ca Avva Arsenie isi alesese nevointa tacerii, prin care s-a desavarsit interior.
Teza de licenta in Academia Teologica rezuma stradaniile mele spre acea desavarsire interioara a omului, si purta titlul: „Incercari asupra vietii duhovnicesti”. Terminam teologia prin 1933.
In vacanta ma ocupam cu pictura.
Pictura mi-a lungit scoala. Caci afland Mitropolitul Nicolae Balan ca am talentul acesta, m-a trimis anul urmator 1933/34 la Academia de Arte frumoase din Bucuresti, care am terminat-o in cinci ani. Profesori principali aveam pe dl. Francisc Sirato, Costin Petrescu si Fr. Reiner, ultimul de la Facultatea de medicina. La medicina de multe ori nu puteam merge din cauza framantarilor si grevelor studentesti, care ma suparau pentru motivul ca pierdeam vremea si cunostintele de anatomie si antropologie cu profesorul meu, care de multe ori era pus in imposibilitatea sa-si tina cursul. Abia aci m-am lovit de miscarile politice studentesti, care mi-au produs o impresie neplacuta. In miscari studentesti n-am intrat nici de fapt, nici de drept, intrucat Academia de Arte frumoase nu era considerata in cadrul Universitatii, ci ca o scoala aparte. Deci pe noi de la Bellearte ne tratau ca fiind inafara de studentii ce sa se poata inscrie in centrul studentesc Bucuresti. Am fost complet in afara de orice miscare studenteasca sau inscriere in vreo miscare politica.
Vremea in Bucuresti am petrecut-o nelipsind de la scoala niciodata. Bolnav inca n-am fost, ca sa lipsesc pe pricina asta. Lucram la atelier foarte mult. Primavara mergeam de la 5 dimineata si ma intorceam la internatul Radu Voda unde locuiam, seara la cina. Trei ani am stat la internat, ca sa fie o garantie pentru mine ca nu ma ocup cu nici o pierdere de vreme. Pe-acolo mai veneau si studenti legionari care ne chemau cu ei. Nu m-am dus niciodata. Scoala ma absorbea total si n-aveam vreme de pierdut. (Bataia din copilarie pentru a nu pierde vremea ma urmarea ca un inger pazitor.)
Studiam foarte mult. Timpul ce-mi mai ramanea liber acasa il foloseam citind si discutand teologie cu inca un coleg de-al meu care studia Conservatorul. Asa s-a intamplat ca odata, placandu-mi foarte mult scrierea mistica a sfantului Ioan Scararul, am tradus-o în romaneste, in vreme de 5 luni. M-a ajutat foarte mult la incheierea convingerii mele de-a intra in calugarie.
In vremea aceea, miscarea legionara era in toi si se discuta de ea in toate partile. Eu ca un independent de politic, nu mi-am gasit inclinatie catre miscare. Apoi s-a intamplat ca nici nu m-a mai chemat nimeni. Singura mea participare a fost asta: cand se intorceau din Spania, morti, Mota si Marin, am iesit cu colegi intamplatori prin curte pana la trotuarul strazii „Calea Grivitei”, pe care trecea convoiul de la Gara de Nord spre Calea Victoriei. Caci Academia noastra era pe Calea Grivitei. Deci am privit o parte din convoi si pe cei doi morti. Atata tot.
Colegi la scoala am avut de toate soiurile si neamurile. Aveam, la alti profesori, pe unul Vulpescu; asta era comunist, purta cravata rosie, insa discutii n-am avut impreuna niciodata. Aveam coleg de clasa pe un evreu Ithoc Steinberg – eram prieteni. Ii spuneam cateodata: Mai Steinberg, tu esti evreu si eu crettin, deci ar fi sa fim unul impotriva altuia. Eu insa am sa fiu mai bun ca tine si tu n-ai sa te poti supara pe mine, daca in felul acesta te voi concura in viata.
Mai pe urma, cand am citit Biblia, am vazut ca ultima misiune mondiala e a evreilor, eventual a unei idei a evreilor.
Am terminat Belleartele cu bine, am facut anul de practica, ce insa a fost mai scurt; am plecat, trimis de Mitropolitul Nicolae Balan, in Sfantul Munte, ca sa deprind calugaria de acolo. La plecare erau cele mai aspre cercetari ca nimeni din cei ce-au fost legionari vreodata sa nu poata iesi din tara. Eu, neavand absolut nimic la activ, am obtinut pasaport de calatorie: in Europa „sans Russie”, de la Prefectura politiei din Sibiu.
Iar intrucat eram diacon, am obtinut si incuviintarile speciale de la cele trei Patriarhii: a Romaniei, a Constantinopolului si a Atenei, precum si a celor doua guverne: roman si grec, precum ca n-am nimic suspect la activ, ci simpla chemare catre desavarsirea interioara prin mestesugul calugariei.
M-am intors in tara la 8 iunie 1938. Tin minte data pe aceea, ca intrand in tara prin Moravita am vazut drapelele romanesti, de acel 8 Iunie de odata.
De la data aceasta, pana la Pastile anului viitor cand am intrat in calugarie, mi-am adunat unelte de pictura, materiale, am mai invatat la Chisinau cu niste mesteri rusi poleitura cu aur „cicanca”, si alte lucruri trebuitoare unui atelier de pictura.
In Vinerea Izvorului dupa Pastile anului 1939, am fost tuns in calugarie primind numele Arsenie.
Un an m-am ocupat cu gospodaria, eram primul si singurul calugar la Manastirea Brancoveanu – Sambata de Sus jud. Fagaras. De pictura nu-mi mai ramanea vreme. Al doilea an la fel. Pana cand m-am luat de grija ca am invatat pictura degeaba. Se intampla in vremea asta ca ne veneau oameni cu durerile lor si evlavie la Manastire si calugari. Mai intrase in calugarie Parintele Serafim Popescu. L-am rugat pe el sa primeasca preotia – eu simtindu-ma nevrednic. A primit-o. Asa au inceput slujbele la Manastire dupa puteri.
Intr-o iarna, probabil prin 1941, ne trezim cu o avalansa de oameni de toate varstele si treptele, napadindu-ma sa stau de vorba cu ei despre necazurile lor. Aci m-am trezit sa fac duhovnicie cu oamenii, desi nu eram preot. Stiam ca tot ce patesc oamenii, li se trage de pe urma greselilor sau pacatelor. Asa m-am vazut silit sa primesc preotia si misiunea majora a propovaduirii lui Hristos-Dumnezeu adevarat si Om adevarat, precum si a sfintirii omului, ca sa aiba pacea lui Dumnezeu in sine, absolut in orice imprejurari s-ar afla in viata. I-am invatat sa fie curati fata de oameni si fata de Dumnezeu; sa dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetateneasca, dajdie etc.) si lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, suflet purificat si trup curatit de patimi).
Despre aceasta invatatura, martori imi sunt toti cei ce-au ascultat povetele cele dupa Dumnezeu pe care li le-am dat: iubirea de Dumnezeu, iubirea de toti oamenii, fara deosebire, si viata curata, care fac cu putinta reantoarcerea noastra, a implinitorilor, iarasi in Imparatia de obarsie, de unde ne-a trimis Dumnezeu spre scurta cercare a cuminteniei si a iubirii noastre, pe pamant, in stadia si arena vietii.
     Asta imi este toata misiunea si rostul pe pamant, pentru care m-a inzestrat cu daruri – desi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat in toate partile, ca sa propovaduiesc iubirea lui Dumnezeu si sfintirea oamenilor prin iubire.
     Dupa caderea comunismului au fost publicate mai multe din scrierile sale care circulasera in manuscris (si adesea in mai multe forme). Parintele Arsenie Boca a avut darul prorocirii. Inainte de ocupatia bolsevica ar fi spus: “Nu va trece multa vreme pana cand vor intra secera si ciocanul in tara si nu vor iesi aproape jumatate de veac”. Despre perioada post-comunista a spus ca putini vor fi nevanduti.

Rinese

Alege ce e prioritar pentru tine

     Intr-o batalie, un soldat a vazut ca prietenul sau a fost grav ranit, s-a dus la el, l-a luat in spate si a incercat sa-l care spre locul unde erau infirmierele, spre a-i fi tratate ranile. Capitanul i-a zis ca nu are rost sa mai faca asta, pentru ca prietenul sau este pe moarte, si ar fi bine sa nu piarda timpul si efortul sa incerce sa-l salveze. Insa soldatului nu i-a pasat si l-a dus pe prietenul sau pentru a fi tratat. Din pacate, capitanul a avut dreptate si prietenul sau a murit la cateva minute dupa ce o infirmiera incepuse sa-l trateze.

-Vezi, ti-am spus eu ca nu are rost, i-a zis capitanul.

Soldatul a replicat cu ochii inlacrimati:

-Cand am ajuns langa el, prietenul meu m-a vazut pe mine, a zambit si mi-a spus ultimele cuvinte: “Stiam ca ai sa vii…”

Energia Universală Şi România

     Există pe planeta Pământ locuri binecuvântate, unde prezenţa Energiei Universale se manifestă foarte puternic, constituind advărate izvoare de energie, care prin vibraţia lor conferă locului respectiv calităţi nebănuite.
     Una dintre zonele cele mai impresionante din punct de vedere energetic se află în România, în munţii Bucegi. Cunoscute din vremea dacilor aceste adevărate puncte de reper ale omenirii au existat continuu şi vor exista continuu, manifestându-şi influenţa benefică asupra tuturor oamenilor, dar mai ales în primul rând asupra celor care le cunosc.
     Cei care vizitează aceste locuri în cunoştinţă de cauză pot fi aliniaţi la vibraţiile acestei energii, făcându-i mai receptivi la Energia Universală, oricând şi oriunde s-ar afla. Multă lume trece prin locurile respective fără să-şi dea seama de existenţa acestui ceva, dar acest lucru se întâmplă şi în viaţa cotidiană.
     Pe platoul Bucegi există binecunoscuta Peşteră a Ialomiţei, amenajată pentru turişti. Accesul este simplu existând telecabină din oraşul Buşteni până în apropiere. Multă lume este impresionată de Sala Altarului, dar adevăratul loc energetic este altul: în Sala Urşilor există o stâncă numită Ursul Mare iar acesta creează în jurul său un spaţiu energetic deosebit. Este locul recomandabil pentru meditaţie, obligatoriu pe întuneric, încercând să vă dezvoltaţi propria sensibilitate mai ales în zona chakrei Ajna (al treilea ochi).
     Deasupra peşterii se află Grota lui Zamolxe care reprezintă câteva particularităţi energetice. În acest spaţiu veţi simţi cu siguranţă lucruri noi, veţi avea senzaţii deosebite de linişte, calm, seninătate, protecţie şi superioritate faţă de nimicurile vieţii cotidiene. În acest loc se pierde noţiunea timpului. Locul este ideal pentru meditaţie şi pentru transmiterea gândurilor bune care au în acest caz o eficienţă deosebită.
     Aceste locuri şi valoarea lor sunt cunoscute din vremea dacilor, care parcurgeau acest traseu în cadrul unor ritualuri magice de iniţiere, într-un timp suficient pentru a fi conştienţi de schimbările pe care adevărurile aflate aici le-au produs pe calea transformării lor spirituale.
     În continuare pornim pe jos spre cabana Babele. Obiectivul următor este Patul Cosmic, un megalit de forma unei lespezi pe care stau culcate două persoane, un bărbat şi o femeie. Ajunşi aici vom remarca vibraţiile deosebite ale acestui megalit care vor interfera cu vibraţiile propriei noastre fiinţe adăugându-ne încă o şansă de dezvoltare spirituală. După acest obiectiv, urcăm pe poteca turistică până la cabana Babele. De aici vom porni spre vârful Omu ajungând în scurt timp la Sfinx. Falusul amplasat paralel cu Sfinxul, spre Valea Ialomiţei, este o sursă importantă de vibraţii care interferând cu vibraţiile dumneavoastră vă vor pregăti pentru ceea ce urmează. Continuând drumul spre vârful Omu, după ce vom depăşi Mecetul Turcesc, vom vedea o culme cu doua vârfuri numit de localnici Muntele Ocolit (Kogaion, denumirea dacică). Părăsind poteca, urcăm pe primul vârf, apoi coborâm în mica şa dintre aceste vârfuri. În acest loc există trei pietre aşezate natural în formă de vatră. Este unul dintre puţinele locuri de pe pământ unde planeta primeşte foarte intens Energie Universală. Este locul unde legătura Pământului cu Universul este mai intensă decât oriunde şi noi putem simţi acest lucru.
     Cei care au ajuns aici, urmând calea descrisă, trecând prin toate nivelele energetice ale obiectivelor străbătute au şansa unică de a se acorda în mod natural cu frecvenţa Energiei Universale.
     Această cale naturală de iniţiere nu va înlocui iniţierea pe care o puteţi primi doar prin intermediul unui Maestru Reiki ( şi nu vizionând un film pe YouTube), dar vă va crea un potenţial suplimentar pentru practicarea oricăror discipline spirituale.

Rinese

Biofotoni: Corpul uman emite,comunica si este facut din lumina

     Sayer Ji:  "Din ce in ce mai mult stiinta incepe sa fie de acord cu experienta umana: Suntem mai mult decat atomii si moleculele care ne formeaza corpul, suntem fiinte de lumina de asmenea. Biofotonii care sunt emisi de catre corpul uman, pot fi eliberati prin intentie mentala si pot modula procesele fundamentale ale comunicarii intercelulare si din ADN. "

     Nimic nu este mai uimitor decat faptul ca existam. Deseori ignoram acest aspect, evident datorita realitatii pe care o experimentam, si in loc sa fim nimic, iar Universul sa fie un vid complet inconstient de sine, este mai bine sa vedem lucrurile mai degraba ca exista un Univers constient(subliniind faptul ca este constient de sine prin intermediul fiecaruia).
     Ganditi-va la faptul ca din lumina, aer, apa, minerale de baza din crusta pamantului si informatii vechi de cel putin 3 miliarde de ani continute in nucleul unei celeule diploide zigotice, se formeaza corpul uman, iar in acel corp exista un suflet care este cel putin capabil sa isi patrunda originile corporale si spirtuale.
     Datorita completei nebunii a conditiei noastre existentiale, incarnarii ca si concept si luand in considerare faptul ca existenta noastra pamanteana este partial formata din lumina solara si are nevoie de consum continuu al luminii, sub forma condensata in mancare, nu pare chiar atat de ireal ca intregul nostru corp emite lumina.
     Intr-adevar, corpul uman emite biofotoni, cunoscuti si sub numele de emisii fotonice ultra-slabe (EFU), cu o vizibilitate de 1.000 de ori mai mica decat ce se poate percepe cu ochiul liber. Desi nu sunt vizibile ochiului uman, aceste particule de lumina (sau unde, depinde de modul in care le masuram) sunt parte din spectrul vizibil electromagnetic (380 – 780 nm) si pot fi detectate folosind instrumente moderne sofisticate.

     CORPUL FIZIC SI CEL “MENTAL” EMIT LUMINA
 Ochiul in sine, fiind expus continuu la fotoni ambientali puternici ce trec prin diverse tesuturi oculare, emit in mod spontan emisii fotonice ultra-slabe induse de catre lumina. Exista si ipoteza prin care lumina vizibila induce bioluminiscenta intarziata din ochiul expus la lumina, aducand o explicatie pentru originea si persistenta imaginilor negative de pe retina.
  Aceste emisii de lumina au fost corelate de asemenea cu energia metabolismului cerebral si cu stresul oxidant din creierul mamiferelor. Cu toate acestea, emisiile biofotonice nu sunt epi-fenomenale. Ipoteza lui Bókkon sugereaza ca fotonii ce sunt eliberati in procesele chimice din creier produc imagini biofizice in timpul vizualizarilor, iar un studiu recent a descoperit ca de fapt atunci cand subiectii si-au imaginat lumina intr-un mediu extrem de intunecat, intentia lor a produs o crestere a emisiilor ultra-slabe de fotoni . Aceasta observatie este in concordanta cu perspectiva prin care biofotonii nu sunt doar niste rezultate ale metabolismului celular, ci mai degraba, pentru ca intensitatea biofotonilor poate fi considerata mai mare in afara celulelor decat in interiorul lor, sa fie posibil ca mintea sa acceseze aceasta energie in mod gradual pentru a crea in interior imaginile biofizice din timpul exercitiilor de vizualizare.

CELULELE NOASTRE SI ADN-UL FOLOSESC BIOFOTONI PENTRU A STOCA SI TRANSPORTA INFORMATIA
  Aparent, biofotonii sunt folositi de catre celulele multor organisme pentru a comunica, ceea ce faciliteaza transferul energiei / informatiilor, la o viteza care este multe ori rapida decat cea a difuziei chimice. Potrivit unui studiu din 2010, intitulat “Cell to cell communication by biophotons have been demonstrated in plants, bacteria, animal neutriophil granulocytes and kidney cells.”(Comunicatii intercelulare prin intermediul biofotonilor au fst demonstrate in cazul plantelor, bacteriilor, granulocitelor animale si a celulelor din rinichi), cercetatorii au reusit sa demonstreze ca “… stimulari cu spectre diferite de lumina (infrarosu, rosu, galben, albastru, verde si alb) la unul dintre capetele nervului spinal sau motor a condus la cresterea semnificativa a activitatii biofotonice la celalalt capat”. Cercetatorii au interpretat rezultatele spunand ca ele sugereaza ca “… stimularea luminoasa poate genera biofotni care sunt condusi de-a lungul fibrelor nervoase, probabil sub forma de semnale de comunicare neuronala”.
  Chiar si atunci cand mergem la nivelul molecular al genomului uman, descoperim ca ADN-ul poate fi identificat ca sursa de emisii biofotonice. Un alt autor propune ipoteza ca ADN-ul este atat de dependent de bio-fotoni incat are proprietati excitante asemanatoare laserului, permitandu-i sa existe intr-o forma stabila la distante foarte mari de zona normal de echilibru termic.
  Din punct de vedere tehnic, biofotonul este o particula elementara sau o cuanta de lumina de origine non-termica in spectrul vizibil si ultraviolet, emisa de catre un sistem biologic. Se crede in general ca sunt produsi ca rezultat al metabolismului energiei din celule, sau mai uzual denumite ca un “… rezultat al reactiilor biochimice in care molecule excitate sunt produse din procesele bioenergetice care implica specii active in oxigen”.

     EMISIA CIRCADIANA DE BIOFOTONI A CORPULUI
  Pentru ca metabolismul corpului se schimba dupa ritmul circadian, emisiile de biofotni variaza si ele odata cu acesta. Cercetatorii au identificat locatii distincte anatomice din corp unde emisiile de biofotoni sunt mai puternice si mai slabe, in functie de ora din zi:

  In general, fluctuatia emisiilor de biofotoni este mai mica dimineata si dupa-amiaza. Regiunea toraco-abdominala are cele mai slabe emisii si cel mai constant. Extremitatile superioare si regiunea capului emit cel mai mult, emisiile acestora crescand de-a lungul zilei. Analiza spectrala a emisiilor joase, intermediare si inalte de la partea superioara a piciorului drept, a fruntii si a palmelor, in marja de masuratoare posibila, a relevat emisii spontane majore in banda de frecventa 470 – 570 nm. Zona centrala a palmei are cea mai mare contributie pentru zona de frecventa 420 – 470 nm., in spectrul de emisii spontane provenite din maini, toamna/iarna. Spectrul luminiscentei intarziate provenit din maini a dezvaluit emisii puternice in aceasi zona de frecventa ca emisii spontane.

  Cercetatorii au tras concluzia ca “Datele spectrale sugereaza ca masuratorile ar putea sa ofere date cantitative relative la fiecare model individual de procese peroxidante si antioxidante in timp real”.

     MEDITATIA SI PLANTELE AFECTEAZA EMISIA DE BIOFOTONI
  Cercetarile au descoperit o diferenta a emisiilor de biofotoni in stresul produs de oxidari in randul persoanelor care mediteaza fata de cele care nu mediteaza. Cei care mediteaza regulat au mai putine emisii joase de fotoni ultraslabi (EFU), credinta fiind in acest caz ca acest fenomen este rezultatul nivelului scazut de reactii continand radicali liberi din corpurile acestora. Intr-un studiu clinic ce a implicat practicanti ai meditatiei transcendentale, cercetatorii au descoperit:
  Cele mai mici intensitati ale EFU au fost obsevate in cazul a doi subiecti care mediteaza regulat. Analiza umana spectrala EFU sugereaza ca emisiile ultraslabe sunt, cel putin partial, o rezultanta a reactiilor radicalilor liberi in sistemul viu. Este un fapt demonstrat ca au loc diverse schimbari psihologice si biochimice dupa o practica indelungata a meditatiei si se crede ca meditatia poate influenta activitatea radicalilor liberi.
  Extrem de interesant este faptul ca o planta bine cunoscuta pentru reducerea stresului (inclusiv reduceri sesizabile in nivelurile de cortisol din corp) dar si a stresului din procesele de oxidare din organism, a fost testata clinic pentru a masura reducerea nivelurilor de emisii de biofotoni emise de catre subiecti umani. Planta cunoscuta sub numele de rhodiola, a fost subiectul unui studiu publicat in 2009 in revista Phytotherapeutic Research, in care s-a descoperit ca persoanele care au ingerat aceasta planta pentru o saptamana au inregistrat scaderi semnificative ale emisiilor de fotoni comparativ cu grupul de control caruia i s-a administrat un placebo.

Rinese

Sare Roz De Himalaya

     Sare roz de Himalaya, grunjoasa, un condiment universal perfect pentru orice tip de mancare.
     Sarea roz de Himalaya este o sare pura, extrasa manual din minele de sare, provenind din vechi depozite de sare de mare, si se crede a fi cea mai pura forma de sare disponibila pe planeta. Cristalele minerale ce formeaza sarea variaza coloristic de la alb pur, diferite nuante de roz, pana la rosu, in functie de continutul de minerale si fier.
    Aceasta sare este folosita pentru gatirea mancarurilor, in spa-uri, si in domeniul sanatatii, datorita proprietaților nutritive si terapeutice deosebite.
     Sarea roz poate fi utilizata in acelasi mod ca sarea de masa pentru preparate culinare. In scopuri culinare, pur si simplu se dizolva sarea in supe si mancaruri calde, sau puneti cristalele de sare grunjoasa intr-o rasnita si rasniti direct pe mancare.
     Folosita extern, sarea roz poate fi folosita pentru a stimula circulatia, relaxare, scaderea tensiunii arteriale, calmarea durerilor musculare, dar si pentru eliminarea toxinele din organism. Puteti utilizati sarea roz de Himalaya in combinatie cu lotiunile uzuale pentru baie, corp, aromoterapie, sapun de casa, si pentru toate tipurile de aplicatii culinare si spa.
     Sarea roz de Himalaya are un continut bogat in minerale, care include peste 84 de minerale si oligoelemente, cum ar fi: calciu, magneziu, potasiu, cupru si fier. Aceasta sare este recunoscuta pentru frumoasa culoare roz, continutul ridicat de minerale si proprietatile sale terapeutice. Consumul regulat ofera minerale esentiale, oligoelemente, sprijina absorbtia nutrientilor proprii, elimina toxinele, echilibreaza pH-ului organismului, normalizeaza tensiunea arteriala, si stimuleaza circulatia. De asemenea, poate ajuta in durerile de artrita, eruptii cutanate, psoriazis, herpes, gripa si simptome de febra.
     Istoria

  Sarea de Himalaya s-a format din depozite fosile marine in urma cu peste 250 milioane ani, in timpul erei Jurassic. In trecut, oamenii din Himalaya foloseau aceasta sare pentru a pastra peștele si carnea pe tot parcursul anului, iar in fiecare primavara transportau sarea prin vaile din Nepal pentru comert. In prezent, aceasta sare este inca extrasa manual din minele de sare, respectandu-se traditia, si fara utilizarea dispozitivelor mecanice sau tehnici explozive. Dupa o triere manuala a bulgarilor de sare, acestia sunt apoi zdrobiti tot manual, spalati de mana, si uscati la soare.

Rinese

Patru super-alimente cu puteri vindecatoare

     Nutriţia joacă un rol important în prevenţia bolilor, iar alimentele pe care le consumaţi mai rar pot fi deosebit de valoroase. Migdalele, de exemplu, previn bolile inimii, iar smochinele sunt eficiente în digestie.

     1. Migdalele - îmbunătăţesc memoria
  Persoanele care consumă migdale au un nivel mai ridicat de colecistochinină, un hormon care grăbeşte senzaţia de saţietate, arată un studiu publicat în „Jurnalul American de Nutriţie Clinică“. Alte cercetări au arătat că aceste fructe contribuie la îmbunătăţirea memoriei, feresc de boli precum Alzheimerul şi afecţiunile cardiovasculare. Specialiştii spun că au efectul unor statine (molecule care micşorează nivelul colesterolului).

     2. Sparanghelul – creşte acţiunea insulinei
  Acest aliment conţine inulină, un carbohidrat care nu este digerat, dar care poate furniza bacterii benefice intestinului gros. Mai mult, asparagina, o substanţă găsită în sparanghel, ajută corpul să transpire. Un studiu publicat în „Jurnalul Britanic de Medicină“ a arătat că extractul din sparanghel creşte semnificativ acţiunea insulinei, acel hormon care ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge. O porţie de sparanghel zilnic asigură necesarul de folaţi, adică de vitamina B. Folaţii reduc nivelul de homocisteină, o substanţă din sânge, care, în cantităţi mari, creşte riscul apariţiei bolilor de inimă.

     3. Conopida – proprietăţi anticancerigene
  Conţine un compus numit indol-3- carinol (13C), care are proprietăţi anticancerigene. Oamenii de ştiinţă au descoperit, de asemenea, că un alt compus chimic din conopidă, numit sulforafan, este benefic pentru combaterea cancerului de plămâni ori prostată. Cel puţin aşa s-a dovedit în studiile făcute pe animale. De asemenea, artrita reumatoidă poate fi combătută cu ajutorul acestei legume. Nu în ultimul rând, biotina, o vitamină solubilă din conopidă, este eficientă în combaterea mătreţii. Consumată înainte de culcare, conopida poate calma ticuri nervoase, precum scrâşnitul din dinţi, în timpul somnului.

     4. Smochinele – întârzie absorbţia zahărului în sânge
  Sunt bogate în fibre, care întârzie digestia şi absorbţia zahărului în sânge. Conţin o substanţă care ajută la prevenirea bolilor de piele şi a unor forme de limfoame.

Rinese

Ceaiul de macese

     Ceaiul de macese este unul din cele mai cunoscute remedii populare. El este folosit de secole pentru cresterea imunitatii organismului si in general pentru a mentine starea generala de sanatate. Prin continutul de vitamine si minerale el devine eficient in tratamentul racelilor, tusei si gripei, reducerea colesterolului din sange si ameliorarea durerilor menstruale si de dinti.
     Efectele benefice ale macesului sunt cunoscute inca din antichitate. Macesul mai este denumit in unele regiuni trandafir salbatic sau rug. Se stie foarte bine ca fructele sale, care se coc la inceputul toamnei, sunt extrem de bogate in vitamina C, dar si in alte tipuri de vitamine cum sunt provitamina A, vitamina B1, vitamina B2, vitamina PP, vitamina K si acid nicotinic.Pe langa continutul bogat in vitamine, fructele de maces sunt bogate in zaharuri, acid citric, pectine, tanin, cupru, crom, mangan, pectina, acizi organici, uleiuri esentiale are efecte revigorante, antibacteriene, de regenerare, analgezice, anti-cancer si antiinflamatorii, este o bautura ideala pentru a imbunatati starea de sanatate a organismului in mod natural.
     Înlocuieşte calmantele.
Ceaiul de măceşe funcţionează ca un calmant în caz de insomnii, migrene, astenii nervoase şi oboseală fizică cronică.
     Ceaiul de macese previne infarctul
Pe langa efectele diuretice, ceaiului de maces ii mai sunt atribuite si alte insusiri care duc la ameliorarea si vindecarea unor boli extrem de grave. Astfel, avand un continut ridicat in vitamina P, preparatele din maces reusesc sa mentina buna functionare a vaselor capilare, normalizand circulatia sangelui,protejand inima. Bolile de inimă pot fi prevenite cu ceai de măceşe. Alături de fructele păducelului, măceşele sunt adevărate campioane în prevenirea crizelor de angină pectorală şi infarct.
     Calmează crizele de ficat
Ceaiul de maces este recomandat si in afectiunile ficatului, deoarece are proprietatea de a mari secretia de bila; intareste organismul, fiind un bun vitaminizant.
Măceşele pot fi folosite în calmarea crizelor de ficat sau a colicilor biliare. De aceea, după o masă copioasă, o cană de ceai de măceşe este binevenită.
     Ceai de macese – combate pietrele la rinichi
Ceaiul de macese prezinta numeroase beneficii pentru sanatate, fiind util atat in eliminarea pietrelor sau nisipului la rinichi cat si in alte numeroase afectiuni.
Principala actiune terapeutica este marirea cantitatii de urina eliminata intr-o zi, fiind un bun diureatic. Aceasta actiune este atribuita in special semintelor. Ceiul de maces nu are reactii adverse si poate fi consumat pe perioade lungi de timp. Unii specialisti sustin faptul ca fructele de maces ar fi recomandate in inflamatiile intestinale, ar combate cu suces piatra la rinichi.
  Substantele nutritive din macese au rol atat in stimularea cat si in consolidarea sistemului imunitar. Ele ajuta ladistrugerea rapida a bacteriilor ce pot provoca o infectie in tractul urinar. In cazuri de cistita este indicat sa se bea cel putin o cana de ceai pe zi si simptomele neplacute se vor reduce foarte repede.
     Ceai de macese – indicatii
Daca doriti sa va preparati un ceai de macese bun, cu efecte pe termen scurt, trebuie sa stiti ca este bine sa lasati mai intai sa fiarba apa si apoi sa adaugati fructele uscate si zdrobite. Se conserva mult mai bine vitamina C. Mai precis il puteti prepara dupa urmatoarea reteta: la 500 ml apa clocotita adaugati doua linguri de fructe zdrobite. Ceaiul se poate indulci(dupa ce se mai raceste) cu miere de albine si se bea pe parcursul unei zile.
     Mod de preparare a ceaiului de macese 2– Intr-un bol se pun 2 linguri de macese (sau 10-15 boabe) taiate si o cana de apa, se lasa sa stea timp de 6 ore, se strecoara, se incalzeste putin, se adauga putin zahar sau miere de albine si se bea. Ceaiul se poate bea rece sau cald. Daca se fierb macesele 10 minute in apa se pierd toate proprietatile acestora – mineralele si vitaminele.

     Contraindicatii
Ceaiul de măceşe nu are reacţii adverse si poate fi consumat pe perioade lungi de timp.
Nici Pulpa de măceşe nu are contraindicaţii în administrare, în schimb seminţele, mai ales perişorii prezenţi pe acestea irită puternic aparatul digestiv şi aparatul respirator si nu este recomandata ingerarea lor. Persoanele alergice pot avea reacţii alergice severe şi chiar crize de astm bronşic, de aceea se recomandă evitarea contactului cu aceştia, în cazul bolnavilor alergici.

Rinese

Undele Cerebrale În Timpul Hipnozei

     În timpul hipnozei, clientul intră într-o „stare alfa“, moment în care se amplifică activitatea în emisfera dreapta a creierului. Datorită asemanarilor aparente dintre cele două stări, s-a presupus că hipnoza face parte din aceeasi categorie de fenomene ca somnul. Totusi, o persoană hipnotizată poate fi în acelasi timp activă, şi s-a demonstrat căundele cerebrale din timpul hipnozei sunt specifice stării de veghe relaxată- unde alfa, in timp ce pentru somn sunt specifice unde mai lente. O persoana este cu atât mai hipnotizabilă cu cât are undele alfa mai bine reprezentate. Ca o paranteză, aş putea spune că persoanele care asimilează mai mult cu partea draptă a creierului sunt, in general, persoane empatice, intuitive, cu o personalitate artistică; persoanele ce procesează mai mult cu partea stângă sunt persoane cărora le plac atât lucrurile exacte, precise, cât şi raţionamentul logic.Persoanele uşor hipnotizabile fac parte din prima categorie, cele care procesează mai mult cu emisfera dreaptă a creierului, în timpul hipnozei această activitate devenind mult mai intensă. Se poate spune că in fiecare zi trecem de cel puţin două ori prin experienţe hipnotice: atunci când ne trezim şi când adormim, trecând, pe rând, de la undele delta(somn adânc), prin theta (somn), apoi alpha (exact în momentul în care suntem "pe jumătate treji") şi beta (când ne-am trezit şi suntem alerţi, conştienţi în totalitate) şi, seara, când adormim, trecem prin acest proces numai că în ordine inversă a undelor cerebrale.

     Creierul nostru este format din miliarde de celule numite neuroni, care comunică între ei prin impulsuri electrice. Aceste schimburi produc o enormă cantitate de energie în creier, care este detectată de către echipamentele medicale (de exemplu EEG- electroencefalograma), care măsoară astfel activitatea elctrică din creier. Această activitate electrică are loc sub forma unor pattern-uri care datorită faptului că au loc ciclic sunt numite unde cerebrale. Aceste unde se masoară în cicli pe secundă sau Hertzi (Hz). Creierul emite implusuri electrochimice pe diferite frecvente, care sunt inregistrate de encefalograf.
     Cercetătorii au stabilit anumite corespondenţe între diferitele stări ale fiinţei umane şi caracteristicile activităţii electrice a creierului, obiectivată sub forma undelor celebrale care apar în fiecare stare.
     În stare de veghe predomină undele beta. Acestea caracterizează perioadele de concentrarementală, rezolvarea problemelor, analiza centrată pe diferite probleme zilnice. Ele ne ajută să ne îndeplinim sarcinile zilnice, dar ne pot foarte uşor transporta în stari de anxietate, stres si nelinişte.
     Undele alfa sunt undele electrice din regiunile parietală şi occipitală ale creierului. Aceste unde caracterizează starea de luciditate, calm şi relaxare mentală, sau stările de visare cu ochii deschişi. Undele alfa sunt un semn de relaxare mentală, indicând absenţa stimulării senzoriale la o persoană conştientă. Este o perioada optimă pentru programarea minţii, pentru vizualizare, învăţare şi concentrare.
     Undele cerebrale delta apar în timpul somnului profund sau al stărilor de inconştienţă. Delta este starea minţii inconştiente, în care primim informaţii care nu sunt accesibile în starea conştientă. Este de asemenea starea care este legată de vindecare, regenerare.
     Undele cerebrale gamma, descoperite recent au o frecventa de peste 40 Hertzi(cea mai mare frecvenţă). Ele sunt associate cu insight-ul şi procesarea informaţiilor la nivel înalt. Sunt asociate cu sentimentul de fericire, un nivel înalt de compasiune şi o funcţionare optimă a creierului. Aceste unde sunt un mecanism de legatură între părţile creierului şi ajută la îmbunătăţirea memoriei şi percepţiei. Prezenţa lor a fost de asemenea detectată în timpul procesului de trezire şi în timpul perioadelor de somn caracterizate de mişcări oculare rapide.
     Undele cerebrale teta apar în stări de somnolenţă, inconştienţă, vis, când nu ne putem concentra, sau în stări de calm profund, relaxare, linişte, cum ar fi stările de trecere de la veghe la somn sau invers. Timpul prelungit de activitate mentală teta, în stare de veghe, indică prezenţa unei perioade de creativitate psiho-mentală foarte mare. O persoana care “viseaza cu ochii deschisi” se afla adesea intr-o asemenea stare. Persoanele care fac jogging, se află de asemenea într-o stare teta de relaxare şi sunt mult mai deschise fluxului de idei noi. Este o stare în care deşi suntem în stare de relaxare, suntem conştienţi de realitatea care ne înconjoară. Aceste stari pot aparea si atunci cand facem dus, ne spalam pe dinti sau ne pieptănăm. Este o stare în care activitatea fiind automată ne putem detaşa de ea. în această stare nu există cenzură sau sentimente de vină, este o stare pozitivă.
     De regulă, mintea umană trece natural de la o stare de operare la alta, dar există și mijloace artificiale de a o determina să își schimbe frecvența. Cele mai des întâlnite metode sunt hipnoza, meditaţia, yoga etc. În timpul şedinţelor de hipnoterapie se trece prin toate aceste frecvente, înlesnindu-se procesul de autovindecare.

Rinese

10 pasi pentru acceptarea celor care ti-au gresit

     Iertarea nu există, e doar o convenție socială. Nu încerca să ierți pentru că n-o să reușești. Mai bine încearcă să accepți ce s-a întâmplat. Îți vei face ție un mare bine. Atunci cand poți accepta, tensiunea arteriala scade, nivelul de stres si suparare se reduce, iar fericirea si speranta revin. În momentul în care accepți, atunci supararea nu mai există și poți să rămâi concentrat pe fericire. În acest fel, viața va deveni mai puțin stresantă și pânza de sentimente negative va fi sfâșiată.

     1. Să știi exact cum te simți în legătură cu ce s-a întamplat și să descoperi motivul care a dus la apariția acelei situații. Gândește-te ce efecte a avut asupra ta această situație și cât de mult te-a afectat emoțional.

     2. Pune-te în pielea celui care ți-a greșit, analizează motivele lui. Oare tu, în locul lui, având motivele lui, ai fi făcut la fel?

     3. Ia-ți angajamentul că vei face tot ce trebuie pentru a te simți bine. Acceptarea situației îți va reda ție libertatea și te va elibera, este bună pentru tine, nu pentru altcineva.

     4. Acceptarea nu înseamnă că te vei împăca cu persoana care te-a rănit sau că trebuie să taci și să accepți ce ți-a făcut.
De fapt, odată ce ai reușit să accepți, ți-ai găsit liniștea sufletească și poți reacționa în modul cel mai bun pentru situația creată.

     5. Încearcă să ai perspectiva corectă în legătură cu ce s-a întamplat.
Recunoașterea faptului că supărarea provine din sentimentele rănite și din propriile tale gânduri negative este un pas înainte. Aceste gânduri nu fac decât să-ți producă mai multă durere, ele se învârt iar și iar în jurul subiectului, adâncind în fiecare moment rana. În momentul în care reușești să privești evenimentul negativ ca o lecție de viață, pe care era necesar să o trăiești, vei reuși să rupi cercul rememorare-furie-rememorare-furie.

     6. Gestionează stresul
Dacă esti supărat sau furios, încearcă să practici meditația pentru a te liniști, lasă să treacă primul moment de furie sau de durere, și abia apoi analizează situația.

     7. Renunță să mai ai așteptări de la ceilalți.
În momentul în care ai așteptări, înseamnă că Eul tău vrea recunoaștere, faimă și orgoliul tău cere ca lumea să-l aprecieze. De fapt, tu nu ai nevoie de acestea, ești bine așa cum ești, iar ceilalți acționează după cum gândesc, sau sunt educați. Ei nu sunt problema ta.

     8. Concentrează-te mai degrabă pe găsirea unor noi căi de atingere a obiectivelor, decât pe experiențele neplacute pe care le-ai avut.
Dacă ai încercat într-un fel și ți-a ieșit prost, atunci nu insista. De ce crezi că dacă vei face din nou același lucru, rezultatul va fi diferit? Încearcă altceva, sau pornește pe altă cale pentru a ajunge la rezultatul dorit.

     9. Aminteste-ti ca o viața bine trăită este cea mai dulce răzbunare și îl va scoate din minți pe cel care îți vrea răul.
În loc sa te concentrezi pe sentimentele negative, învață sa vezi frumusetea si bunatatea din jurul tău. Capacitatea ta de a accepta lumea, cu bune și cu rele, va crește și nu vei mai fi atât de afectat de evenimentele neplăcute.

     10. Nu există niciun eroism în acceptare
Pentru a ierta ai nevoie de o luptă cu tine însuți și oricât te-ai strădui, va rămâne mereu în tine un sâmbure de supărare. Prin acceptare, iertarea devine o vorbă goală. Dacă ai acceptat, atunci nu mai ai ce să ierți. Sentimentele negative s-au risipit în vânt. Nu ești un erou dacă faci asta, ci, pur și simplu, ești cel mai bun prieten al tău, întrucât te alimentezi numai cu sentimente bune de dragoste și compasiune, sentimente care își aduc beneficii atât morale cât și fizice. Corpul tău devine mai sănătos și mai viguros, iar oamenii din jur mai prietenoși și te împing mai degrabă către succes.

Rinese

Vampirii energetici

     Cu totii suntem sau am fost odata victime ale vampirilor emotionali. Acestia sunt oameni care ne fac sa ne simtim deprimati, furiosi, defensivi, sau epuizati dupa ce am stat in preajma lor. Sunt peste tot in jurul nostru si poarta diferite masti.
  Poate fi o ruda de care nu poti scapa, un coleg agresiv sau un vecin dominant. Vei sti cand intri in contact cu un vampir energetic, pentru ca, in loc sa te simti pozitiv, plin de energie si fericit dupa ce te-ai intalnit cu ei, te simti lipsit de energie. Sunt genul de persoane pe care nu este sanatos sa le ai in jur.
  Victimele vampirilor emotionali dezvolta comportamente si simptoame nesanatoase, precum consumul exagerat de alimente, izolarea, schimbarile bruste de dispozitie, sau senzatii de oboseala, atunci cand sunt in contact prelungit cu acesti consumatori de energie. Desi recomandarea principala este de a sta departe de ei, uneori, insa, nu-i putem evita.
Sunt descrise cinci tipuri de vampiri emotionali care sunt mai des intalniti si cateva sfaturi despre cum sa te aperi de ei inainte ca acestia sa te streseze si sa-ti absoarba energia.

     Dominantul
  Acest vampir are o parere despre orice si crede ca stie ce e mai bine pentru tine. Trebuie sa te pregatesti sufleteste ori de cate ori ruda greu de suportat vine la cina, pentru ca domina intreaga seara participand la discutii despre orice subiect al zilei, decizii legate de copii sau de stilul de viata – si spune si cine are dreptate si cine nu.
  Sfaturi de autoaparare: Nu te lasa prins in micile ciorovaieli. Daca tatal tau spune, de exemplu, ca nu agreaza faptul ca te-ai intors la munca in loc sa stai acasa cu copilul, vorbeste raspicat si cu incredere. Spune-i ca ai discutat indelung cu sotul tau si ati luat aceasta decizie care este, oricum, foarte personala, si cadeti de acord ca nu sunteti de acord.
  Poti chiar declara ca preferi sa-ti petreci cina fara sa dezbati subiecte delicate. Cere celor de la masa ca, in locul unor discutii aprinse, sa povesteasca ceva placut ce li s-a intamplat in saptamana care doar ce-a trecut.

     Narcisistul
  Acest vampir este grandios, plin de importanta, tanjeste dupa atentie si e dornic de a fi admirat. E posibil sa il intalnesti online si sa fii fascinat de personalitatea lui magnetica. E atat de fermecator si inteligent incat nu observi la inceput, ca are tendinta de a te intrerupe atunci cand incepi sa vorbesti despre tine si ca rareori il intereseaza ce spui sau ce simti.
  Sfaturi de autoaparare: Poate fi o persoana interesanta, dar nu-ti imagina ca va fi un prieten sau o partenera ori un partener plin de dragoste, altruist, care sa te sprijine si sa fie langa tine. Poate ca va place sa incercati restaurante noi. In acest caz, puteti decide sa fiti “prieteni de cina lunar,” si poti renunta la o implicare romantica. Bucura-te de calitatile lui, dar fii realist in asteptari. Pentru ca motto-ul lui este “eu-intai,” nu il va atinge absolut deloc daca te enervezi sau ii vorbesti despre nevoile tale.

     Criticul
  Acest vampir simte ca are dreptul sa te judece si sa te subaprecieze. Poate fi seful tau care-si hraneste ego-ul spunandu-ti ca “ai multe de invatat ” cu o miscare a capului, sau insistand sa-ti verifice mail-urile trimise si fiecare sarcina primita, pentru ca “firma nu-si permite greseli.”
  Sfaturi de autoaparare: Nu lua personal nimic din ce-ti spune. Daca exagereaza cu critica, contracareaza direct cu ceva de genul, “Raspund bine la critica constructiva care are legatura cu sarcina pe care o execut.”
  Nu intra in defensiva; exprima apreciere pentru ceea ce este util. Daca experienta si cunostintele lui chiar sunt de ajutor, complimenteaza-l: “Sfatul acesta chiar m-a ajutat. Multumesc.” Acest gen de persoane de regula nu cauta decat bunatate si apreciere.

     Victima
  Acest vampir crede ca toata lumea e impotriva lui. Poate fi un prieten de-o viata, asa ca strangi din dinti si rabzi cand te suna zilnic sa se planga de vecinul ei fara bun simt, de pretul crescut al gazului, sau de faptul ca e singura. Uneori simti ca te cheama sa o salvezi.
  Sfaturi de autoaparare: Nu deveni terapeut, petitor sau consultant financiar pentru ea. Si nu-i spune “fii tare.” Toate telefoanele au o functie care arata cine te suna — foloseste-te de ea. Limiteaza convorbirile cu ea la una pe saptamana.
  Cand se plange de lipsa de barbati disponibili sau de vreme, respira adanc si spune ceva de genul “Trebuie sa-ti fie greu,” si apoi spune-i ca ai alte lucruri de facut. Nu te transforma intr-un burete de absorbit lacrimile de autocompatimire. Fiecare este pana la urma raspunzator si responsabil de propria viata. exista oameni specializati in astfel de probleme care o pot ajuta cu siguranta.

     Intrigantul
  Acest vampir te poate trata ca pe un prieten intr-o zi, apoi te poate ataca fara mila in urmatoarea zi daca simte ca l-ai nedreptatit. Daca, de exemplu, prezidati un comitet impreuna, poate fi foarte greu pentru ca ai nevoie de sprijinul si calitatile lui de lider pentru a-i motiva pe ceilalti membrii.
  Dar in loc sa lucreze cu tine, cel mai mic lucru il scoate din sarite. Atunci ai de-a face cu un coleric amenintator care te va tine pe tine si pe ceilalti intr-un montagne russe emotional. A redus toti membrii comitetului la tacere si teama.
  Sfaturi de autoaparare: Stabileste niste limite clare si concentreaza-te pe solutii. Poti spune, de exemplu “Azi haideti sa respectam agenda” si invita pe fiecare sa vina cu idei concrete pentru fiecare subiect.
  Daca apar conflicte, ramai neutru. Mai devreme sau mai tarziu, se va potoli cand va vedea ca oamenii nu-i mai dau atentie. Cand tipa la tine, evita contactul vizual. Vizualizeaza un zid protector in jurul tau, de care se izbesc insultele si veninul sau. In felul acesta, nu te vei mai simti umilit si injosit. Daca este posibil, pleaca de langa el.

Rinese

GHIZII SUFLETELOR

     Indiferent de metoda utilizata, noi toti avem capacitatea de a trimite la mare distanta unde ale gândurilor din constiinta noastra superioara.
     Gândurile fiecarei persoane reprezinta o amprenta mentala pentru ghizi, care le indica acestora cine anume si unde suntem noi. În timpul vietilor noastre, mai ales în perioadele mai dificile, cei mai multi oameni simt prezenta cuiva care îi vegheaza. E posibil ca noi sa nu putem descrie aceasta putere, dar aceasta este acolo totusi.
  A ajunge la sufletul nostru înseamna primul pas pe scara gasirii puterii noastre superioare.
     Toate liniile de comunicare mentala pe care le folosim pentru a ajunge la divinitate sunt monitorizate în acest punct de ghizii nostri. La rândul lor, acestia au si ei proprii lor ghizi, aflati pe aceeasi treapta, la un nivel superior. Întreaga scara serveste ca un conductor continuu spre sursa oricarei energii inteligente, fiecare treapta fiind o parte a întregului. Este esential ca oamenii sa aiba credinta ca la rugaciunea lor de ajutor va raspunde propria lor putere mai înalta.
     Din acest motiv, ghizii au o importanta atât de mare, atât în vietile noastre spirituale, cât si în cele temporale. Daca suntem relaxati si în stare de concentrare, o voce interioara ne va vorbi. Si, chiar daca nu noi suntem aceia care avem initiativa de a comunica, ar trebui sa avem încredere în ceea ce vom auzi.
     Studii psihologice efectuate la nivel national indica faptul ca o singura persoana din 10 recunoaste ca aude voci, în general de natura pozitiva si instructiva. Este o alinare pentru multi oameni sa afle ca vocile lor interioare nu sunt o halucinatie asociata unei boli mintale. Departe de a fi ceva de care sa te îngrijorezi, a auzi o voce interioara e ca si cum ai avea la dispozitie un consilier personal. Cel mai adesea, aceste voci apartin ghizilor nostri.
     Ghizii desemnati unor suflete diferite lucreaza împreuna transmitându-si unul altuia mesaje mentale urgente. Oamenii care nu se pot ajuta singuri în situatii critice pot descoperi ca un consilier, un prieten sau chiar un strain le vine în ajutor chiar la momentul potrivit.
     Puterea interioara care ni se alatura în viata noastra cotidiana nu ni se înfatiseaza ca o imagine vizuala, în sensul de a-i vedea propriu zis pe ghizii nostri, ci mai degraba vine din sentimentele si emotiile ce ne conving ca nu suntem singuri.
     Oamenii care-si asculta si-si încurajeaza vocea interioara prin meditatie si contemplare tacuta spun ca simt o legatura personala cu o energie aflata dincolo de ei, care le ofera ajutor si încurajare.
Indiferent de metoda utilizata, noi toti avem capacitatea de a trimite la mare distanta unde ale gândurilor din constiinta noastra superioara.
     Gândurile fiecarei persoane reprezinta o amprenta mentala pentru ghizi, care le indica acestora cine anume si unde suntem noi. În timpul vietilor noastre, mai ales în perioadele mai dificile, cei mai multi oameni simt prezenta cuiva care îi vegheaza. E posibil ca noi sa nu putem descrie aceasta putere, dar aceasta este acolo totusi.
  A ajunge la sufletul nostru înseamna primul pas pe scara gasirii puterii noastre superioare.
     Toate liniile de comunicare mentala pe care le folosim pentru a ajunge la divinitate sunt monitorizate în acest punct de ghizii nostri. La rândul lor, acestia au si ei proprii lor ghizi, aflati pe aceeasi treapta, la un nivel superior. Întreaga scara serveste ca un conductor continuu spre sursa oricarei energii inteligente, fiecare treapta fiind o parte a întregului. Este esential ca oamenii sa aiba credinta ca la rugaciunea lor de ajutor va raspunde propria lor putere mai înalta.
  Din acest motiv, ghizii au o importanta atât de mare, atât în vietile noastre spirituale, cât si în cele temporale. Daca suntem relaxati si în stare de concentrare, o voce interioara ne va vorbi. Si, chiar daca nu noi suntem aceia care avem initiativa de a comunica, ar trebui sa avem încredere în ceea ce vom auzi.
     Studii psihologice efectuate la nivel national indica faptul ca o singura persoana din 10 recunoaste ca aude voci, în general de natura pozitiva si instructiva. Este o alinare pentru multi oameni sa afle ca vocile lor interioare nu sunt o halucinatie asociata unei boli mintale. Departe de a fi ceva de care sa te îngrijorezi, a auzi o voce interioara e ca si cum ai avea la dispozitie un consilier personal. Cel mai adesea, aceste voci apartin ghizilor nostri.
     Ghizii desemnati unor suflete diferite lucreaza împreuna transmitându-si unul altuia mesaje mentale urgente. Oamenii care nu se pot ajuta singuri în situatii critice pot descoperi ca un consilier, un prieten sau chiar un strain le vine în ajutor chiar la momentul potrivit.
     Puterea interioara care ni se alatura în viata noastra cotidiana nu ni se înfatiseaza ca o imagine vizuala, în sensul de a-i vedea propriu zis pe ghizii nostri, ci mai degraba vine din sentimentele si emotiile ce ne conving ca nu suntem singuri.
     Oamenii care-si asculta si-si încurajeaza vocea interioara prin meditatie si contemplare tacuta spun ca simt o legatura personala cu o energie aflata dincolo de ei, care le ofera ajutor si încurajare.
     Daca preferati sa numiti acest sistem interior de ghidare inspiratie sau intuitie, puteti sa o faceti, pentru ca sistemul care ne ofera ajutor este un aspect al nostru însine în masura în care este si unul al unor puteri superioare.
     Atunci când cerem ajutor de la puterea noastra spirituala superioara cred ca este cel mai bine sa nu asteptam schimbari imediate. Succesul nostru în viata este afirmat pe baza unei planificari, dar avem posibilitatea de a alege si alte drumuri pentru a ne atinge obiectivele.
     Atunci când cautam îndrumare, as sugera sa cerem ajutor numai în ceea ce priveste pasul imediat urmator din drumul vietii noastre. Si sa fim pregatiti pentru unele posibilitati neasteptate. Sa avem credinta si smerenia de a ne deschide fata de o varietate de cai pentru a gasi solutii.

Rinese