10 Beneficii dovedite ale scortisoarei

   Scortisoara este un condiment delicios, apreciata insa de mii de ani si pentru proprietatile sale medicinale.
   Stiinta moderna nu face decat sa confirme acum ceea ce oamenii au stiut instinctiv de secole.
Iata 10 beneficii ale scortisoarei, sprijinite si de dovezi stiintifice.
Scortisoara are in compozitia ei o substanta cu puternice proprietati medicinale
   Scortisoara este un condiment obtinut din coaja unui copac denumit Cinnamomum. Se foloseste ca ingredient din vremuri antice, datand inca din perioada Egiptului Antic. Era rar si valoros si era considerat un dar potrivit pentru regi.
   In zilele noastre scortisoara poate fi gasita in orice supermarket si este prezenta in numeroase alimente si retete.
   Exista doua tipuri principale de scortisoara (1):
Scortisoara Ceylon:Denumita si scortisoara “adevarata”.
Scortisoara Cassia:Aceasta este mai larg raspandita si este ceea ce oamenii numesc, de regula, “scortisoara”.
   Scortisoara se obtine prin taierea ramurilor copacului cinnamomum. Coaja interioara este apoi extrasa, iar partile lemnoase inlaturate.
   Cand se usuca, ia forma unor batonase care se rasucesc in rulouri, denumite batoane de scortisoara. Batonasele pot fi macinate pentru a obtine scortisoara macinata.
   Mirosul si aroma specifice sunt date de componenta uleioasa, care are un continut foarte bogat de cinnamaldehida (2).
   Acest compus este cel care confera scortisoarei efectele atat de benefice asupra sanatatii si metabolismului.
   Concluzie: Scortisoara este un condiment indragit ce contine o cantitate mare de cinamaldehida, care ii confera efecte benefice pentru sanatate.
   Scortisoara este bogata in antioxidanti
   Antioxidantii protejeaza corpul de efectele oxidative ale radicalilor liberi. Scortisoara este bogata in antioxidanti puternici, precum polifenolii (3, 4, 5).
   Intr-un studiu care a comparat activitatea antioxidanta a 26 de condimente, scortisoara s-a situat pe primul loc, depasind chiar “superalimente” precum usturoiul si oregano (6).
   De fapt, este atat de puternica incat scortisoara poate fi utilizata ca si conservant natural alimentar (7).
   Concluzie: Scortisoara contine cantitati mari de antioxidanti cu puternic continut de polifenoli.
Scortisoara are proprietati antiinflamatorii
   Inflamatia care apare in corp este deosebit de importanta. Ea ajuta corpul sa lupte contra infectiilor din corp si repara tesutul deteriorat.
   In acelasi timp insa, inflamatia poate deveni o problema cand este una pe termen lung (cronica) si este directionata contra propriile tesuturi ale corpului.
   Scortisoara poate ajuta in acest sens, pentru ca exista studii care arata ca antioxidantii continuti de scortisoara au o activitate intensa antiinflamatorie (3).
   Concluzie: Antioxidantii din scortisoara au efecte antiinflamatorii, care pot ajuta sa reduca riscul aparitiei bolilor.
Scortisoara poate reduce riscul afectiunilor cardiace
   Scortisoara este asociata cu un risc redus de boli cardiace, cauza cea mai cunoscuta in intreaga lume a decesului prematur. La persoanele cu diabet de tip 2, 1 gram de scortisoara pe zi are efecte benefice asupra indicatorilor din sange.
    Reduce nivelul colesterolului total, al colesterolului LDL si al trigliceridelor, in timp ce colesterolul HDL ramane stabil (8).
   Recent, o recenzie facuta asupra mai multor studii a concluzionat ca o portie de scortisoara de doar 120 miligrame pe zi poate avea aceste efecte. In acest studiu, scortisoara a marit si nivelul de colesterol HDL (“bun”)(9).
   La studiile facute pe animale, scortisoara a redus presiunea arteriala (3). Combinati, toti acesti factori pot reduce drastic riscul unei boli cardiace.
   Concluzie: Scortisoara poate imbunatati anumiti factori de risc pentru bolile de inima, cum ar fi colesterolul, trigliceridele si presiunea arteriala.
Scortisoara poate imbunatati sensibilitatea la hormonul insulina
   Insulina este un hormon esential in reglarea metabolismului si utilizarea energiei. Este important si pentru distributia zaharului din sange catre celule.
   Problema este ca multe persoane au dezvoltat rezistenta la efectele insulinei. Aceasta afectiune, numita rezistenta la insulina, este cauza principala a aparitiei unor afectiuni grave precum sindromul metabolic si diabetul de tip 2.
   Ei bine, vestea cea buna este ca scortisoara poate reduce dramatic rezistenta la insulina, ajutand acest hormon atat de important sa-si indeplineasca sarcina in corp (10, 11).
   Ajutand insulina sa-si indeplineasca sarcina in corp, scortisoara poate reduce nivelul de zahar din sange, si astfel ajungem la urmatorul punct …
   Concluzie: Scortisoara s-a demonstrat ca mareste semnificativ sensibilitatea la hormonul insulina.
Scortisoara scade nivelul de zahar din sange si are un puternic efect anti-diabetic
   Scortisoara este binecunoscuta pentru efectele sale de reducere a zaharului din sange. In afara de efectele benefice asupra rezistentei la insulina, scortisoara poate reduce nivelul de zahar din sange prin alte cateva mecanisme.
   In primul rand, scortisoara s-a demonstrat ca reduce cantitatea de glucoza care intra in sange dupa mese. Acest lucru se face prin interactionarea cu numeroase enzime digestive, care incetinesc descompunerea carbohidratilor in tractul digestiv (12, 13).
   In al doilea rand, un compus al scortisoarei poate actiona asupra celulelor mimand insulina (14, 15). Acest lucru imbunatateste in mare masura asimilarea glucozei de catre celule, desi actioneaza mult mai lent decat insulina.
   Numeroase teste umane au confirmat efectele anti-diabetice ale scortisoarei, demonstrand ca poate reduce nivelul de zahar din sange cu pana la 10-29% (16, 17, 18).
   Doza recomandata pentru aceste rezultate este de 1-6 grame de scortisoara pe zi (aproximativ 0.5-2 lingurite).
   Concluzie: Scortisoara s-a demonstrat ca reduce nivelul de zahar din sange, avand un efect puternic anti-diabetic la 1 pana la 6 grame pe zi.
Scortisoara poate avea efecte benefice in cazul afectiunilor neuro degenerative
   Afectiunile neuro degenerative sunt caracterizate de pierderea progresiva a structurii sau functionarii celulelor creierului.
   Alzheimer si Parkinson sunt doua dintre cele mai comune afectiuni de acest gen.
   Doi compusi gasiti in scortisoara par sa inhibe acumularea unei proteine denumite tauin creier, una dintre principalele cauze ale aparitiei afectiunii Alzheimer (19, 20, 21).
   Intr-un studiu care a analizat soareci cu Parkinson, scortisoara a ajutat la protejarea neuronilor, normalizarea nivelului neurotransmitatorilor si imbunatatirea functionarii motorii (22).
   Aceste efecte vor trebui studiate si pe oameni.
   Concluzie: Scortisoara s-a dovedit eficienta in cazul afectiunilor Alzheimer si Parkinson in urma unor studii facute pe animale.
Scortisoara poate proteja impotriva cancerului
   Cancerul este o boala grava, caracterizata printr-o crestere necontrolata a celulelor. Scortisoara a fost indelung studiata pentru potentiala sa utilizare in prevenirea si tratarea cancerului.
   In ansamblu, dovezile sunt limitate la experimente facute in eprubeta si pe animale, care sugereaza ca extractul de scortisoara poate proteja impotriva cancerului (23, 24, 25, 26, 27).
   Actioneaza reducand cresterea celulelor canceroase si formarea vaselor de sange la nivelul tumorilor, si pare sa fie toxica pentru celulele canceroase, ducand la moartea celulelor.
   Un studiu pe soareci cu cancer la colon a demonstrat ca scortisoara este un puternic activator al detoxifierii enzimelor din colon, protejand impotriva unei evolutii a cancerului (28).
   Aceste descoperiri au fost sprijinite de experimente facute in eprubeta, care au arata ca scortisoara activeaza reactii antioxidante protectoare la nivelul celulelor colonului uman (29).
   Daca scortisoara are vreun efect asupra oamenilor, urmeaza sa fie confirmat prin teste controlate.
   Concluzie: Studiile pe animale si experimentele facute in eprubeta indica faptul ca scortisoara poate avea efecte de protectie impotriva cancerului.
Scortisoara combate infectiile bacteriene si fungice
   Cinamaldehida, principala substanta activa din compozitia scortisoarei, poate combate diverse tipuri de infectie. Uleiul de scortisoara s-a dovedit a fi eficient in tratarea infectiilor tractului respirator cauzat de ciuperci.
   Scortisoara poate inhiba si cresterea anumitor bacterii, precum Listeria si Salmonella (30, 31).
   Efectele antimicrobiene ale scortisoarei pot ajuta la prevenirea cariilor dentare si reducerea mirosului neplacut al gurii (32, 33, 34).
   Concluzie: Cinamaldehida are proprietati antifungice si antibacteriene care pot reduce infectiile si care combat cariile dentare si respiratia urat mirositoare.
Scortisoara poate combate virusul HIV
   HIV este un virus care ataca treptat sistemul imunitar, ducand la aparitia bolii SIDA daca nu este tratat. Extractul de scortisoara din varietatile Cassia este considerat benefic in combaterea virusului HIV-1 (35, 36).
   Aceasta este cea mai intalnita tulpina a virusului HIV la oameni. Un studiu de laborator care a analizat celulele infectate cu virus HIV a descoperit ca scortisoara a oferit tratamentul cel mai eficient dintre cele 69 de plante medicinale studiate (37).
   Trebuie efectuate teste pe oameni pentru a confirma aceste efecte.
   Concluzie: Studii in eprubeta au aratat ca scortisoara poate combate virusul HIV-1, principalul virus de tip HIV la oameni.
Atentie la cel fel de scortisoara folositi
    Nu toata scortisoara are aceeasi calitate. Varietatea Cassia contine cantitati semnificative ale compusului denumit cumarin, considerat nociv in cantitati mari.
    Toata scortisoara ar trebui sa aiba beneficiile asupra sanatatii, dar Cassia poate determina probleme in doze mari datorita continutului de cumarin.
    Ceylon (scortisoara “adevarata”) este mult mai buna in aceasta privinta, iar studiile arata ca are un continut mult mai redus in cumarin spre deosebire de varietatea Cassia (38).
    Din pacate, majoritatea scortisoarei gasite in supermarketuri este varietatea Cassia, care este mai ieftina. Varietatea Ceylon poate fi gasita in magazinele naturiste sau online.
Observatii finale
    Pana la urma, scortisoara este unul dintre condimentele cele mai delicioase si sanatoase de pe planeta. Poate reduce nivelul de zahar din sange, reduce factorii de risc ai bolilor cardiace si are o gama larga de alte beneficii pentru sanatate.
   Trebuie insa sa alegeti scortisoara Ceylon, sau folositi doze mici (maximum 0.5-2 lingurite pe zi) daca folositi varietatea Cassia.

Rinese

Genele nu reprezinta destinul nostru

   Dean Ornish este profesor in cadrulUCSF (University of Carolina, San Francisco) si fondator al Institutului de Cercetare in Medicina Preventiva. Este un sustinator in favoarea combaterii bolilor – in special bolilor de inima – prin schimbari ale stilului de viata si implicit ale alimentatiei.

   Dean Ornish impartaseste noi cercetari care arata ca adoptarea unui stil de viata mai sanatos, poate afecta o persoana chiar la nivel genetic. De exemplu, atunci cand traiesti mai sanatos, mananci mai bine, faci sport si iubesti mai mult, celulele creierului tau cresc in numar.

   Un mod de a ne schimba genele, este de a crea altele noi, asa cum Craig Venter ne-a aratat atat de elegant. Un alt mod este de a ne schimba stilul de viata. Si astfel aflam cat de dinamice si puternice pot fi aceste schimbari, incat nu trebuie sa asteptam prea mult pentru a vedea beneficiile. Cand mananci mai sanatos, reduci stresul, faci sport si iubesti mai mult, creierul tau primeste un flux mai mare de sange si mai mult oxigen. Mai mult decat atat, creierul tau se mareste considerabil. Lucruri considerate imposibile cu cativa ani in urma pot fi masurate astazi. Acest lucru a fost realizat de Robin Williams cu cativa ani inaintea noastra.

   Acum, sunt cateva lucruri pe care le poti face pentru a stimula creierul sa produca noi celule neuronale. Cateva din favoritele mele, precum ciocolata, ceaiul, afinele, alcoolul in moderatie, managementul stresului si canabanoidele ce se gasesc in marijuana. Eu sunt doar mesagerul. Despre ce vorbeam? Iar alte lucruri pot accelera procesul, de distrugere a celulelor creierului. Suspectii obisnuiti, precum grasimile saturate si zaharul, nicotina, opiumul, cocaina, prea mult alcool si stresul cronic.

   Pielea ta primeste un flux mai mare de sange atunci cand iti schimbi stilul de viata, deci, imbatranesti mai lent si nu faci atat de multe riduri. Inima ta primeste un flux mai mare de sange. S-a aratat deja ca poti reversa o boala cardiaca. Ca aceste artere obstructionate pe care le vedeti in stanga-sus, dupa doar un an, devin masurabil, mai putin obstructionate. Si in PET-scan-ul cardiac, aratat in stanga-jos, “albastru” semnifica lipsa fluxului sangvin. Un an mai tarziu – “portocaliu” si “alb” indica maximum de flux sangvin. Am aratat ca poti stopa si chiar reversa progresul cancerului de prostata timpuriu si, deasemeni, cancerului de san, prin simpla adoptare a acestor schimbari. Am descoperit ca tumora crescuta in vitro a fost stopata 70 procente in grupul care a aplicat aceste schimbari, in timp ce numai 9 procente in grupul de comparatie.

   Aceste diferente sunt foarte semnificative. Chiar si organele genitale primesc mai mult sange, iar performanta sexuala creste. Unul din cele mai eficiente clipuri anti-fumat a fost realizat de Department of Health Services, aratand ca nicotina, care contracta arterele, poate cauza un infarct sau un accident vascular, dar deasemeni produce impotenta. Jumatate din barbatii care fumeaza sunt impotenti. Cat de sexy este asta?

   Acum suntem pe cale de a publica un studiu – care arata ca poti schimba comportamentul genelor la barbatii cu cancer de prostata. Aceasta este o “harta termica” si diferitele culori din marginea dreapta, indica diferite gene. Si am descoperit ca peste 500 de gene s-au schimbat favorabil si ca efect au activat “genele bune”, acelea care previn bolile inhibandu-le pe cele care favorizeaza bolile.

   Si cu aceste noi descoperiri cred ca putem oferi multor oameni noi sperante si noi optiuni Si companii precum Navigenix, DNA Direct si23andMe, care realizeaza profile genetice, dau oamenilor un sens de “Doamne, ce pot eu face?” Ei bine, genele noastre nu reprezinta destinul nostru si daca facem aceste schimbari, ele devin doar o predispozitie, dar, daca facem schimbari si mai mari decat am fi facut anterior, putem chiar schimba modul in care genele noastre se exprima.

Rinese

3 moduri in care poti manca sanatos fara sa mergi in extreme

   Daca citesti majoritatea articolelor pe teme de nutritie din diverse canale de informare- bloguri, surse de pe net sau pliante ori carti – vei vedea ca in general aceste materiale publicate explica de ce anumite alimente sunt “bune”, se refera in general la anumiti nutrienti.

   Lucruri de genul :cat dintr-o anumita categorie iti trebuie, daca un aliment are un procent mai mare din respectivul nutrient decat altul sau de ce alte alimente nu sunt bune , etc.
Dar este acesta modul in care mancam cu adevarat?

   Sa nu intelegeti gresit: informatiile despre nutrienti sunt foarte valoroase. Este bine sa stim si sa tinem cont de vitaminele si mineralele pe care le consumam si sa ne asiguram ca avem varietatea necesara corpului. Chiar noi folosim si publicam astfel de materiale cu scopul de a aduce o informatie cat mai buna si mai utila pentru cititorii nostrii.

   Si totusi este dificil sa ne planificam mancarea, sau chiar sa vorbim cu cineva despre ea, concentrandu-ne doar pe faptul ca alimentul X ne furnizeaza nutrientul Y. Daca ne uitam doar la componentele minerale atunci cand decidem ce sa mancam, pierdem din vedere o parte importanta din puzzle-ul alimentatiei.

   Ca fiinte inteligente, nu ne uitam la alimente gandind “mangan, delicios!” In schimb, gandim “Mmmmm! Textura /mirosul/felul in care arata aceste ciuperci / hummus/fructe… extrem de apetisant, trebuie sa le incerc.”

   Acesta este un mod intuitiv de a manca, pentru ca stim ce ne place si ce ne ofera energia care ne trebuie. Acest mod de a manca sta la baza unei relatii sanatoase cu mancarea si este un mod clar de a echilibra corpul si alimentatia, conform necesitatilor unice ale fiecarei persoane.

   Mancarea inseamna mai mult decat microscopicele molecule din compusii nutritionali. Cand alegem ce mancam mii de procese si decizii au loc fara sa ne dam seama. Mintea noastra ia in considerare culoarea, forma, temperatura, textura si mirosul mancarii inainte de a decide daca o mancam sau nu. Decidem daca ne va face sa ne simtim bine, fie pe termen scurt (la nivelul papilelor gustative) fie pe termen lung (la nivel digestiv sau energetic in corpurile noastre).


   Iata astfel , trei lucruri pe care sa le faci in loc sa numeri nutrientii din mancare, pentru a te asigura ca alegi alimentele cele mai bune pentru tine:
Intreaba-te, “Cum ma voi simti dupa o ora?”

   Gandeste-te la nivelul energiei tale, la stomac, la mintea si la conversatia pe care o vei purta cu tine insuti. Va fi o enumerare de alegeri care promoveaza sanatatea, sau critici si sentimente de vinovatie pentru o alegere pe care nu trebuia sa o faci? Putem invata sa distingem alimentele care ne fac sa ne simtim plini de energie sau care ne fac sa ne dorim sa tragem un pui de somn. Astfel poti descoperi reteta unica pentru propriul tau corp.
Asculta-ti corpul, el iti spune ce-i trebuie.

   Verifica cu toate simturile tale inainte de a face o alegere. Corpul are multe cai prin care iti comunica ce-i trebuie si daca ai rabdare sa-l asculti, iti va fi mult mai usor sa-i oferi ceea ce are nevoie.

   Si nu este vorba de numararea gramelor de macronutrienti sau DZR(doza zilnica recomandata) de vitamine. Cand este ascultat, corpul te indruma catre propriile sale nevoi. Ai nevoie doar de practica.
Uita-te la culoarea mancarii.

   Vezi mai multe culori in farfurie sau totul este monocrom? Curcubeul din farfurie inseamna si mai multi nutrienti, nu trebuie sa calculezi nimic.

   Cand trebuie sa alegi ce mananci, fii atent la ce iti face bine. Pentru ca suntem destinati sa dorim si sa consumam mancare adevarata, vitaminele si mineralele vor fi asimilate in mod natural daca ne ascultam corpul si alegem ce-i trebuie.

Rinese

Postul cu sucuri:intrebari si raspunsuri

   Ce este postul cu sucuri?
 Postul cu sucuri este un tip de dieta detoxifianta. Un astfel de post implica consumul pe termen scurt numai de sucuri din fructe si legume si apa. Sustinatorii postului cu sucuri folosesc sucurile pentru ca se crede despre ele ca sunt o foarte buna sursa de vitamine si antioxidanti.
  Postul cu sucuri este considerat o forma extrema de detoxifiere fiindca nu se consuma nici un pic de hrana solida. Metode de detoxifiere mai moderate precum dieta detox, includ alimente solide.
Cine nu ar trebui sa incerce postul cu sucuri?
Femeile insarcinate sau care alapteaza.
Persoanele cu diabet, nivel scazut de zahar in sange, tulburari alimentare, boli de rinichi, boli de ficat, malnutritie, dependenta, sub greutatea normala, anemie, tulburari imunitare, infectii, deficiente nutritionale, presiune sanguina scazuta, colita ulceroasa, cancer, boli mortale, epilepsie sau alte afectiuni cronice nu ar trebui sa tina post cu sucuri sau sa il tina sub strict supraveghere medicala.
Nu ar trebui sa tina un astfel de post cei care se afla inainte sau dupa operatii chirurgicale.
Un post cu sucuri ar putea reduce proteinele din sange si sa schimbe modul in care medicamentele prescrise reactioneaza in corp. Cei ce iau medicamente ar trebui sa consulte un profesionist in sanatate cu experienta in detoxifiere inainte de a incerca un post cu sucuri si nu ar trebui sa intrerupa sau sa reduca tratamentul medicamentos dupa parerea proprie.
 Este important sa se consulte un profesionist in sanatate inainte de a incerca postul cu sucuri.
 Posibile efecte secundare ale unui post cu sucuri
 Efecte secundare temporare ale unui post cu sucuri includ dureri de cap, oboseala, hipoglicemie, constipatie, acnee, accentuarea mirosului corporal si respiratie urat mirositoare. Alte efecte secundare ale unui post cu sucuri pot include lesinuri, ameteala, presiune sanguina joasa, aritmie(puls neregulat), pierdere de greutate, foame, voma, diaree si probleme cu rinichii. Daca apar aceste efecte secundare, daca simptomele se inrautatesc sau apar unele noi, postul ar trebui intrerupt si facuta imediat o vizita la doctor.
 Un alt posibil efect secundar al postului cu sucuri este diareea, care poate duce la deshidratare si pierdere de electroliti(saruri).
 Daca este continuat pentru o perioada indelungata, postul cu sucuri poate duce la deficiente nutritionale, in special deficienta de proteine si calciu.
 Sucul de grepfruit nu ar trebui utilizat in timpul unui astfel de post, in special de catre persoane care urmeaza anumite tratamente medicamentoase. Un compus al grepfruit-ului poate schimba modul in care sunt metabolizate anumite medicamente in corp. Dovezi recente sugereaza ca sucul de rodiii ar putea de asemenea avea acelasi efect.
Cat de mult timp ar trebui sa dureze de obicei postul cu sucuri?
 Un post cu sucuri ar trebui de obicei sa dureze de la una la trei zile. Un post mai lung necesita supraveghere medicala si posibil monitorizare pentru a face sigur ca nu intervin deficiente nutritionale. 

 Ce implica postul cu sucuri obisnuit?
Adeptii postului cu sucuri sugereaza ca sa se posteasca doar in timpul lunilor calde ale anului. Primavara este considerata a fi cea mai buna perioada a anului pentru postul cu sucuri.
Cu sapte sau mai multe zile inaintea postului, trebuie reduse sau eliminate din dieta alcoolul, nicotina, cafeina, zaharul, lactatele, graul, carnea, pestele, ouale. Aceasta dieta pregatitoare consta adesea in principal din fructe, legume si leguminoase organice.
De obicei este recomandat sa beti intre 900 si 1800 de grame de suc pe zi in timpul postului. Sucul este sorbit cu inghitituri mici pe tot timpul zilei. Fructele si vegetalele tipice includ telina, morcovul, varza, varza creata, merele, ananasul, merisoarele, spanacul, sfecla si verdeturile. Citricele sunt adesea evitate.
Pe langa suc este recomandat sa se consume 6 pahare de apa calda filtrata sau la temperatura camerei.
Fructele si legumele organice sunt cele recomandate de obicei. Daca nu sunt disponibile produsele organice, specialistii sugereaza decojirea fructelor si legumelor sau spalarea lor cu un produs netoxic, de obicei disponibil la magazinele cu alimente bio.
Fructele si legumele proaspete sunt de preferat, dar daca nu sunt disponibile, specialistii sugereaza cumpararea acestora de la un magazin bio sau un bar cu sucuri.
Legumele verzi si cele incoltite contin pigmentul clorofila, despre care sustinatorii postului cu sucuri cred ca este deosebit de binefacator in timpul acestui post.
Este recomandata o combinatie de fructe si legume.
Ca variatie la postul strict cu sucuri, exista posibilitatea unei singure mese pe zi pe langa sucuri.
 Anumite fructe si legume si partile acestora nu ar trebui transformate in suc, precum samburii de piersici, caise, cirese si alte fructe, cele de mere, coaja citricelor, calotele(partea dintre frunze/tulpina si radacina) morcovilor si rubarbei, coaja tare a fructelor de kiwi, ananas si mango, si bananele si avocado.

Rinese

Frunzele de tutun sunt manipulate genetic pentru a produce pesticide

   Sistemul nervos central uman este susceptibil de tulburari datorita chimicalelor din alimente, bauturi, bomboane, guma de mestecat si din mediul inconjurator, dar cand fumezi tutun manipulat genetic care contine pesticide inlauntrul plantei insasi, corpul tau este deprimat si disperat dupa alinare, impingandu-te la o “cura” de 20 de minute de tigari pline de chimicale – nicotina. Si astfel secretul suprem al tulburarilor provocate de ciclul vicios si cunoscut drept fumat este in sfarsit dezvaluit.

   Monsanto este compania de produse chimice care a facut agentul Orange , un pesticid toxic utilizat pentru distrugerea vegetatiei si uciderea inamicilor in Vietnam . Dinnefericire, multi soldati americani au venit acasa din Vietnam cu cancer datorat acestei substante, care contine cativa dintre aceleasi ingrediente ca si RoundUp, cel mai popular pesticid din lume, vandut in fiecare magazin K-mart, Walmart, Home Depot si Lowe’s de pe intreaga planeta.

   Savantii de la Monsanto “manipuleaza biologic” chimicale toxice specifice impreuna cu rasaduri naturale astfel incatplantele de fapt cresc din pamant cu pesticid ca parte a structurii lor genetice. In aceasta privinta, fermierii pot pulveriza cantitati nelimitate de pesticide toxice pe plante, care nu se vor ofili si nu vor muri. Aceasta forma “bastardizata” de vegetatie este folosita pe trei dintre cele mai larg consumate culturi din America: porumbul, soia si da, frunzele de tutun! Amestecul toxic de RoundUp asigura faptul ca buruienile, viermii, broastele testoase si alte calamitati pentru terenurile agricole nu vor manca sau distruge frunzele de tutun, iar Monsanto si fermierii care utilizeaza otrava acestei firme pot deci procesa mai multe recolte si isi pot extinde imens profiturile.

   Cu peste zece ani in urma, EPA(Environmental Protection Agency – Agentia de Protectie a Mediulu) a trimis o Cerere de Informatii pe baza Legii Libertatii de Informare si a capatat urmatoare informatie importanta: un produs pe baza de glifosat numit RoundUp(pesticid) facut de Monsanto contine 1,4-dioxan, care este cunoscut ca distrugand ficatul, rinichii, plamanii si chiar creierul prin sufocarea celulelor mitocondriei.

   Cercetarile arata ca unul dintre ingredientele asa numite “inerte”, tallowamina polietoxilata (POEA), ataca celulele embrionice, placentale si ale cordonului ombilical, ducand la dezvoltare fetala anormala, greutate redusa la nastere si avorturi. Concluzia: POEA nu este inerta(inactiva) deloc, ci de fapt exact opusul, potrivit unei echipe de cercetatori francezi de frunte in biologia moleculara. POEA reactioneaza cu alte chimicale, in special cu cele 4000 din RoundUp si omoara celulele umane. Potrivit EPA, peste 50 000 tone de RoundUp sunt aplicate de catre fermierii americani in fiecare an. Poate fi aceasta o forma ascunsa de control al populatiei?

   Frankenplantele de tutun sunt acum precum virusii, infectate cu peste 4000 de chimicale care nu sunt listate nicaieri. Poti verifica pachetul de tigari, cartonul, sau chiar bidonul de RoundUp al “fluidului distrugator de mediu” pe care l-ai cumparat pentru gazonul tau. Doar 2% dintre miile de toxine din aceste recipiente sunt listate(de fapt eticheta are pe ea declaratia 98% “alte ingrediente”) .
Chiar crezi ca marca ta favorita de tigari este exceptata de la aceasta oribila procesare?

   Chiar crezi ca daca guvernul a pus noi avertismente sperietoare despre tigari ca firmele au redus otrava? Guvernele avertizeaza pe toti despre “ce” fac tigarile asupra corpului, dar nu iti vor spune “cum” este facuta vatamarea, sau “cum sa te lasi de fumat”, pe langa faptul ca iei medicamentele despre care ti se spune “este ok sa fumezi, cat timp iti iei medicamentele”, dar nu iti spun despre “efectele secundare incluzand sentimente suicidale”.

   Cei mai multi fumatori vor sa se lase, sau chiar au puterea de vointa. Dar nu este o chestiune psihologica faptul ca ei nu pot sa se lase, si nici nu exista vreun patch, guma cu nicotina, sau hipnoterapie care sa le poate detoxifia corpurile de aceasta oribila doza de chimicale. Stim acum ca genele si genetica pot fi alterate pe perioada vietii, contrar a ceea ce au crezut savantii timp de sute de ani.
   Daca fumezi pe zi un pachet de tutun plin de RoundUp, iti conduci “sistemul” cu 200km/ora pe banda de mare viteza a autostrazii distrugerii, si marii producatori de tigari creeaza in fiecare zi noi modalitati de a se asigura ca “ramai pe banda noastra”. Te rugam chiar acum mergi si gaseste cea mai buna metoda de a inceta sa fumezi si sa iesi de pe autostrada mortii.

Rinese

Tainele vindecării din vremea lui Zamolxis par să fie cunoscute într-un sat din Munții Apuseni…

 

 Satenii din Poieni au mostenit o indeletnicire care-i apara de boli si-i fereste de efectele devastatoare ale crizei economice. Buruienari, asa le spun oamenii din celelalte sate. Descantecele si ritualurile din jurul plantelor de leac coboara de undeva din negura vremurilor laolalta cu toata intelepciunea vracilor luiZamolxis. “Nu poti trata trupul fara a tine seama de suflet”, spuneau inaintasii nostri daci, scrie crisana.ro.

   Criza ce bantuie lumea n-a apucat sa intre pe ulitele asfaltate ale culegatorilor de plante medicinale dinsatul Poieni. “N-avem timp sa ne gandim la criza”, spun localnicii. Pentru ei timpul se invarte in jurul plantelor. Anul incepe cu ciubotica-cucului, vara se incheie cu pedicuta, iar toamna se termina cu radacinile untului-pamantului. Doar iarna, satenii-s in repaus, ca si plantele pe care le culeg. Satul se intinde ca un sirag de margele la poalele Muntilor Apuseni, in partea de nord-est a Depresiunii Beiusului. Ziua-n amiaza mare, ulitele-s pustii. Nici tipenie de om. Din poarta-n poarta, si pe-o parte si pe alta a drumului, stau parcate autoturisme si dubite de transport marfa. Toata suflarea satului este ocupata cu culesul, sortatul, uscatul plantelor medicinale si preparatul leacurilor. De la rasaritul soarelui si pana la apus. Atat. Dupa ce se lasa umbrele nimeni nu mai pune mana pe nicio floare. Plantele sunt lasate sa se odihneasca pana a doua zi, dupa ce se ia roua. Ca si ierburile lor de leac, oamenii par misteriosi la inceput, apoi, pe masura ce te apropii de ei, se deschid ca petalele florilor in razele soarelui de vara. La prima vedere, satul culegatorilor de plante pare o asezare de oameni avuti. Si asa si este, doar ca averea lor nu sta in puterea banului, nu se masoara in numarul camerelor de la strada sau al marcilor masinilor straine de la poarta. Avutia lor de pret o poarta cu ei, in suflet. Au un har divin si o invatatura de mare pret mostenite si transmise cu sfintenie din tata-n fiu inca din cele mai vechi timpuri.

   “Fiule, mi-a spus tatal meu, baga bine de seama, plantele astea de leac nu se culeg oricum. Ai mare grija cand te duci sa le culegi sa ai sufletul curat. Nu care cumva sa mergi ursuz. Sa pui gandurile rele deoparte si sa ai inima deschisa tot timpul. Fii increzator in ceea ce faci, gandeste-te tot timpul ca munca ta o sa aduca bucurie in casele altor oameni. Asa m-a invatat tatal meu, iara eu cred cu tarie ca, daca nu pui suflet in ceea ce faci si nu ai iubire fata de plante, atunci mai bine te apuci de altceva”, povesteste Mihaita, mezinul familiei Albut. La cei optsprezece ani ai sai, baiatul dovedeste o sensibilitate aparte pentru lumea plantelor. A absolvit liceul la sectia stiintele naturii, vrea sa-si continue studiile la facultatea de electronica si pare decis ca, in paralel, sa duca mai departe traditia inaintasilor sai. “Pana acum am fost prea ocupat cu scoala, nu cunosc decat vreo 75% din plantele pe care le folosea bunicul. Tatal meu nu mi-a aratat inca nici locurile alea din munti unde cresc plantele celea de leac, nici scrierile lui. Probabil, a considerat ca nu sunt inca pregatit. De un lucru sunt insa absolut convins. Dragostea, asta-i secretul in tot ceea ce facem noi aici. Plantele sunt niste fiinte vii, trebuie sa le iubesti, sa le vorbesti… Mi-am propus sa experimentez lucrul acesta si asta cat de curand”, ne marturiseste tanarul, privindu-ne cu ochii senini ca albastrelele din lanul de grau.

   Tainele vindecarii
 De la parintele sau Mihaita stie ca toate plantele medicinale au putere maxima si sunt bune de leac doar daca sunt culese sub stralucirea razelor de soare. “Pufulita se culege doar intre orele 14.00 si 15.00, menta, care-i planta mea de suflet, este bine sa fie recoltata cand razele soarelui se afla chiar deasupra capului, iar galbenele se culeg dupa ce se ia roua si pana se lasa umbrele. Acestea sunt lucruri pe care trebuie sa le cunoasca orice culegator de plante”, explica Mihaita. “Nu-ti trebuie mai mare placere pe lumea asta decat sa vezi ca un om care nu credea in plante vine la tine si-ti multumeste pentru miracolul pe care l-a produs puterea lor de vindecare”, adauga tanarul.
 Desi toti locuitorii satului, de la mic la mare, au in sange culesul plantelor medicinale, retetele ceaiurilor difera de la o familie la alta. Fiecare culegator de plante detine propria taina a vindecarii pe care nu o divulga strainilor nici in ruptul capului. Secretul puterii plantelor si a ingredientelor necesare prepararii leacurilor este pastrat cu sfintenie din generatie in generatie si sunt lasate cu limba de moarte doar acelui urmas care dovedeste intelepciune, curatenie sufleteasca si dragoste de plante. “Noi am fost trei frati, insa tata mi-a transmis doar mie aceasta invatatura pentru ca am fost oleaca mai aplecat spre carte”, spune Alexandru Albut.
 Ca majoritatea barbatilor din sat, Alexandru Albut e plecat si el saptamani la rand prin tara. Vinde ceaiuri, tincturi si alifii.

   Ritualul plantelor de leac
 Alexandru Albut a deprins mestesugul leacurilor in timp, vazand si facand totul sub indrumarea directa a batranului sau parinte. „Acum mi-am mai imbogatit si eu retetele, ascultand pe unul si pe altul si vorbind cu oamenii de prin tara, dar retetele de baza tot de la tatal meu le stiu. Astea-s sfinte, cum la fel de sfanta este si rugaciunea pe care trebuie s-o spun inainte sa ma apuc de culesul florilor si curatenia sufleteasca pe care trebuie s-o am pe tot timpul manuirii lor. Asa ca oriunde oi fi, in tarina, in padure sau in varful muntelui, inainte sa pun mana pe prima planta, ma intorc catre rasarit, imi fac semnul sfintei cruci si zic:

Doamne, Tata Creator,
Te rog sa-mi vii in ajutor.
Doamne, Tu ma-nvredniceste
Mainile mi le sfinteste,
Orice flori culeg cu ele,
Papadie, soc, sulfina,
Plante din a Ta gradina,
Da-le leac si vindecare
Pentru toti oamenii care
Au un suflet bun, curat
Ca floarea ce-am capatat.
Indeparta tot ce-i rau
Cand va bea din ceaiul meu.
Corpul lor il lumineaza,
Gura le-o indesclesteaza,
Boala piara in pustie,
In loc lasa bucurie.
Amin.

   „Inaintasii nostri aveau cate un descantec pentru fiecare planta si-l rosteau la prepararea leacului si tamaduirea celui in suferinta. Dar… s-au pierdut si astea odata cu orbirea banului. E mare pacat sa dai omului un leac de vindecare numai de dragul banului. Trebuie sa pui acolo macar un gand bun, daca altceva nu ai. Dumnezeu a lasat cate o planta pentru vindecarea fiecarei boli. Plantele fac jumatate, sufletul omului face partea cealalta”. Alexandru isi aminteste si azi de cateva ritualuri la care apucase sa asiste pe vremea cand era copil. „Mi-amintesc de culegerea matragunei. Ritualul se facea in functie de ceea ce voiai sa faci cu planta: sa desfaci o casnicie sau sa faci de dragoste ori sa vindeci vreo boala grea. La aceasta planta se mergea in pielea goala si trebuia culeasa numai la miezul noptii, pe luna noua si dintr-un loc atat de indepartat de sat de unde sa nu se auda nici cainii latrand, nici cocosii cantand. Apoi mai era un ritual al untului-pamantului. Nu-mi amintesc prea bine, dar stiu ca la scoaterea radacinii nu trebuia sa vorbesti cu nimeni pentru ca puterea negativa a plantei sa nu se intoarca asupra celui care o sapa. De aceea la unele plante se practica si un ritual de aparare. Luna are o influenta enorm de mare asupra puterii plantelor. Daca tii cont de fazele si evolutia astrului noptii, ai leac pentru toate bolile. Astea nu erau vraciuri, cum s-ar putea crede, era modul de a trai si a gandi al oamenilor din aceste locuri”, ne explica Alexandru, cu atitudinea aceea demna, ca adevarat urmas al lui Zamolxis.

   Satul Poieni este situat pe DN 76, la 20 km de Beius. Din cele 180 de familii, peste 100 se ocupa cu culesul, preparatul si vanzarea plantelor de leac. “Pe vremea Mariei Tereza, principele Imperiului austro-ungar suferea de o boala grava de piele. Doua femei de la Poieni, din familia Albut si Avramut, au mers la principe si l-au vindecat cu plante. Atunci locuitorii din satul nostru au primit imputernicire sa vanda plante in tot imperiul”, spune Alexandru Albut.

Rinese

În româna veche nu au existat cuvinte specifice armatei sau administrației romane. Păi, și romanizarea… Hai să ne uimim puțin!

   Argumentele care demolează aberația cu romanizarea dacilor și fantezia cu etnogeneza poporului român, potrivit căreia acesta s-ar fi format din împreunarea femeilor dace ȘI cu militarii și coloniștii romani, abundă – de la aspecte logice, până la izvoare istorice, probe materiale și așa mai departe…

   Citind zilele trecute un articol de-al domnului Lucian Cueșdean, am găsit o altă serie de argumente foarte interesante, pe care vi le expun în acest articol. Astfel, în limba română veche (de dinainte de bonjuriștii și pașoptiștii care au introdus o serie de cuvinte franțuzești în limba română) se pare că nu găsim nicio urmă de cuvinte specifice armatei și administrației romane, ceea ce este greu de înțeles, dacă romanizarea s-ar fi produs. Logica elementară ne obligă să presupunem că ÎN SPECIAL ACESTE CUVINTE s-ar fi conservat în vreun fel, deoarece ele defineau LUMEA ROMANĂ…

   Doar că, populația de pe aceste meleaguri nu s-a arătat prea receptivă la așa ceva și nu a păstrat termeni militari romani de genul: LEGIUNE, CENTURION, COHORTĂ, LANCE, CASTRU, VETERAN…


   De asemenea, nu a folosit nici termenii: SCLAV, ARENĂ, GLADIATOR, EDIFICIU, CIVIC, CIVITAS, CETĂȚEAN, EDIL, MUNICIPIU, VICUS (sat)…

   Și atunci, cum rămâne cu romanizarea, dacă nu s-au păstrat termeni esențiali ai lumii romane în româna veche? Că îi avem astăzi în limba română modernă, este o altă poveste și nu are legătură cu romanizarea, ci cu împrumuturile masive făcute în ultimele două secole din alte limbi. Desigur, unii vor spune că nu-i adevărat și că avem cuvinte precum Săgeată (sagitta), Oaste (hostis) sau altele ce sunt preluate obligatoriu din latină. Și dacă acestea fac parte dintr-un fond comun protolatin, moștenit în paralel atât de italici cât și de carpatici? Că, vorba aia, “se povestește” că o parte a neamurilor străvechi din Peninsula Italică au ajuns acolo din zona Carpato-Danubiano-Pontică…

   Așadar, faptul că după retragerea aureliană, cei rămași aici nu au continuat să trăiască în Vicus-uri și Municipii și nici nu s-au mai organizat în Legiuni și Cohorte, arată și dintr-o altă perspectivă că romanizarea este doar o glumă proastă.

Rinese

Valahii de pe muntele Sinai: Legendă sau adevăr pierdut?

   Stanca Ecaterina de pe muntele Sinai (stanga)

   Beduinii din tribul geabelilor nu par să se deosebească de ceilalţi sinaiţi. Arată la fel, vorbesc la fel, au aceleaşi tradiţii. Totuşi, când întâlnesc un român, se opresc şi îşi deapănă repede povestea: şi ei, geabelii, sunt de origine română, iar strămoşii lor valahi au fost aduşi acolo de către împăratul Iustinian, când a fost întemeiată mănăstirea Sfânta Ecaterina, adică în secolul VI. Au fost creştini până nu demult, prin sec. XVIII. Povestea lor este incredibilă.

   Până de curând, nimeni nu i-a luat în serios. Lingviştii români nu ştiu nimic despre ei, istoricii au vagi informaţii, care provin din notele de călătorie ale unor străini ce s-au perindat pe la locurile sfinte în secolele trecute. De curând, au fost făcute câteva cercetări amănunţite cu privire la această comunitate. Cercetatorul Andrei Popescu-Beliş a studiat o mulţime de izvoare, de la surse istoriografice bizantine, la manuscrise din biblioteca mănăstirii şi mărturii din evul mediu, renaştere şi epoca modernă, ţinând cont şi de tradiţia orală a beduinilor numiţi geabeli, adică “oameni de la munte”. Ce rezultă din cercetările sale? Într-adevăr, în secolul VI, când Iustinian a hotărât construirea Mănăstirii “Sfânta Ecaterina”, au fost trimise în Egipt o sută de familii de ‘abid-al-Rum, adică “servitori/ sclavi ai romanilor”, cum susţine cronicarul Eutychius din Alexandria (sec. X), cu scopul de a sluji mănăstirii şi de a o apăra. Descendenţii acestor servitori trăiau şi în vremea cronicarului, în preajma mănăstirii, iar printre ei se numărau şi aşa-numiţii Lahmiyin. Se pare că toate informaţiile ulterioare derivă din această mărturie, dar au fost reinterpretate şi modificate. Astfel că numele Lahm, care nu se ştie exact la ce neam se referă, a fost interpretat ca provenind din Valah (în araba nu există v la început de cuvânt), iar în loc de “sclavi ai romanilor”, prin care se arăta doar că cele o sută de familii proveneau din imperiu, s-a spus ca geabelii vin din Pont (Marea Neagră).

   Un manuscris din mănăstire, considerat copie după un document din anul 530, care vorbeşte chiar despre fondarea acesteia, pomeneşte despre aducerea acestor creştini de la Marea Neagra, din ţara valahilor (bilad-al-Aflah). Unii cercetători consideră că acest manuscris a fost redactat abia în sec. XVII-XVIII. În sec. XVI, un călător ceh, pe nume Cristophe Harant, povesteşte despre aceşti beduini şi face o afirmaţie surprinzătoare: căpeteniile se numesc în limba lor capi.

   În epoca modernă, beduinii geabeli au aflat tot mai multe despre această legendă a originii lor europene, integrând-o în tradiţia lor orală. Un cercetător japonez, Nishio Tetsuo, a alcătuit un inventar lexical al geabelilor, care nu conţine însă nici o trăsătură particulară, fiind vorba doar de cuvinte arabe. Prin urmare, nici un fir care să confirme legenda originii valahe a acestor beduini. Totuşi, exista un factor biologic care merită luat în seamă: cercetările făcute în anii ’70, pe eşantioane de sânge, prelevate de la toţi beduinii de pe muntele Sinai, au demonstrat că geabelii sunt diferiţi şi destul de neobişnuiţi faţă de celelalte triburi de beduini. Din păcate, nu s-au făcut comparaţii cu populaţiile din nordul sau sudul Dunării. În plus, chiar dacă s-ar face, nu ştim cât de relevante ar fi rezultatele, deoarece în Balcani au avut loc, de-a lungul timpului, multe amestecuri de populaţii. Iata si concluzia cercetatorului: este vorba de o interpretare eronata a textului lui Eutychius, care a luat proportii, asemenea telefonului fara fir, si a patruns chiar si in traditia beduinilor. In realitate, nu stim decat ca cele o suta de familii trimise de Iustinian sa ajute la treburile manastirii proveneau din imperiu, dar nu stim de unde anume. Etnonimul Lah nu stim la ce se refera. Valahii si Marea Neagra au fost introduse ulterior in poveste, printr-o interpretare eronata. Capi nu este un cuvant romanesc sau romanic. Nu exista urme romanice in limba geabelilor. Prin urmare, daca acesti beduini au, intr-adevar, o ascendenta europeana, acest lucru nu mai poate fi stabilit astazi decat pe baza unor analize de ADN.

   O altă cercetare a fost întreprinsă de către Laura Sitaru, dar concluziile sale sunt diferite de cele ale lui Popescu-Beliş. Pe lângă mărturia lingvistică a călătorului ceh, mai aflăm şi de aventurile călătorului german Samuel Kiechel, tot în secolul al XVI-lea, care spune că aceşti beduini spun la păduchi pedoci. Mai trebuie să ţinem cont, afirmă cercetătoarea, de faptul că, la scurtă vreme dupa fondarea mănăstirii, în anul 570, pelerinul Antoninus Placentinus, vizitând acele locuri, susţine că la Sfânta Ecaterina se vorbeau latina, greaca, siriaca, egipteana şi bessa. Or, se ştie că bessi erau un trib tracic din Balcani. Există şi astăzi un trib de beduini numit bezya, care locuieşte în orasul Ter, nu departe de muntele Sinai. Este aceasta o coincidenţa? Oare acei “servitori romani (sau ai romanilor)” de care pomeneşte Eutychius erau traci care încă îşi păstrasera limba maternă şi se rugau în limba lor ori într-o limbă romanică în curs de formare? Pentru Andrei Popescu-Beliş, prezenţa bessilor la Mănăstirea Sfânta Ecaterina este extrem de improbabilă, în ciuda acestei mărturii. Pentru Laura Sitaru, este o cale importantă de cercetare.

   În plus, spune cercetătoarea, existenţa celor două cuvinte cu aspect românesc în limba geabelilor în sec. XVI este o dovadă clară că aceşti beduini sunt romanici creştini care au fost arabizaţi. E posibil ca în limba lor să mai existe şi alte urme, dar încă nu au fost întreprinse cercetări serioase în acest sens. Inventarul lexical redactat de cercetătorul japonez nu este suficient de relevant, căci se bazează doar pe trei subiecţi intervievaţi, membri ai aceleiaşi familii, care, în plus, nu locuiesc în satul geabelilor, aflat chiar lângă mănăstire, ci în oraşul Ter.

   Cercetările cu privire la misteriosul trib al geabelilor sunt abia la început. Să rezumăm: tradiţia afirmă că geabelii sunt creştini europeni, aduşi chiar la întemeierea mănăstirii, în sec. VI, pentru slujirea şi paza monahilor. Nu ştim exact din ce parte a imperiului provin, deoarece au avut loc interpolări în manuscrise. Din punct de vedere biologic, geabelii sunt, în mod sigur, un neam distinct de ceilalţi beduini de pe muntele Sinai. Din punct de vedere lingvistic, ei au fost arabizaţi complet, dar în sec. XVI, mai existau cuvinte romanice în limba lor. De altfel, încă nu au fost întreprinse anchete lingvistice serioase asupra graiului lor. Rezultă de aici multe semne de întrebare. Dar cel mai important lucru care trebuie luat în considerare este prezenţa bessilor la această mănăstire, dar şi la altele din zonă. Într-un articol intitulat ”Bessi în mănăstirile din Orient”, pr. prof. Dumitru Stăniloae inventariază toate izvoarele care se referă la prezenţa acestui neam la locurile sfinte. Astfel, pe lângă jurnalul de călătorie al lui Antoninus Placentinus, pomenit mai sus, din care am aflat că la Sfânta Ecaterina se vorbea limba bessă, mai aflăm, din Viaţa Sfântului Teodosie, că în mănăstirea întemeiată de acesta la răsărit de Betleem, în sec. VI, existau patru biserici: una pentru bolnavi mintal, una în care se slujea în limba greacă, una în care “neamul bessilor înalţă în limba lor rugăciunile Stăpânului comun” şi o alta, în care se slujea în limba armeană. Tot din sec. VI-VII ne provine o informaţie datorată lui Ioan Moscu, care spune că, în Palestina, existau două mănăstiri cu numele Soubiba, una de limbă bessa şi una de limba siriacă. De asemenea, în «Viaţa Sfântului Sava cel Sfinţit» se vorbeşte de mai multe mănăstiri besse în Palestina.

   Mai mult, o mănăstire de bessi exista la 553 chiar în Constantinopol. Cine sunt aceşti bessi, prezenţi în număr aşa de mare în mănăstirile din Orient? Sunt traci care vorbeau o latină evoluată spre o limbă romanică? Se înţelege oare prin “limba bessă” limba autohtonilor traci? Semnalarea bessilor şi a limbii lor la o vreme când se presupune ca limba autohtonilor a murit demult şi că toţi tracii şi dacii romanizaţi vorbeau latina, ar fi uimitoare. Însă cel mai important lucru care trebuie reţinut este acela al prezenţei incontestabile a bessilor la locurile sfinte, inclusiv la Mănăstirea “Sfânta Ecaterina”. Atestarea lor coincide, în mod surprinzător, cu semnalarea celor o sută de familii plecate din imperiu să slujească mănăstirea, care stau la baza viitorului trib al geabelilor. De aici trebuie să pornească viitoarele cercetări.
Geabelii, “oamenii de la munte”, îşi duc viaţa mai departe, neştiuţi de fraţii lor de sange. E de mirare că nimeni nu i-a luat în seamă până acum. E de mirare că istoricii şi lingviştii români nici n-au auzit de ei. Astăzi, s-ar putea să fie prea târziu să se mai poată face ceva pentru a salva de la pieire adevărul. Arabizarea ultimilor beduini valahi pare să fie completă. Legenda va rămâne legendă, dacă nu se va găsi o echipă cu mult entuziasm şi cu fonduri, care să întreprindă cercetări aprofundate, să facă anchete lingvistice şi teste biologice. Va rămâne doar amintirea unei comunităţi de valahi, plecată acum un mileniu şi jumătate să slujească o mănăstire din Egipt.

Rinese

Lupul, ca totem al dacilor, și Anul Nou Dacic

   Mircea Eliade, relatând informaţia lăsată de Strabon conform căreia dacii se numeau dáoi, tradiţia consemnată de Hesychius că dáos era numele frigian al lupului şi că din rădăcina indo-europeană dhau (a strânge, a sugruma) au derivat Dáousdava (oraşul sau cetatea lupilor) numele unui oraş în Moesia Inferior din sudul Dunării, numele zeului trac al războiului, Kandáon, zeulDaunus etc., aprecia că dacii se numeau ei înşişi lupi, cei care sunt asemenea lupilor (Eliade Mircea, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, p. 31). La rândul său, Nicolae Iorga accepta interpretarea paleolingvistului W. Tomaschek, care punea în legătură numele daci cu dava, şi a tradus etnonimul strămoşilor noştri culocuitori ai davaelor (Iorga N., Histoire des Roumains, I, Bucureşti, 1937, apud M. Eliade, op. cit., p. 21).

   Motivele pentru care dacii şi-au ales ca totem lupul şi nu un alt animal, de pildă pe cel mai puternic dintre ele, ursul, sunt sprijinite de un bogat material etnografic şi folcloric. Toate animalele sălbatice, indiferent de mărimea, puterea şi cruzimea lor în stare de sălbăticie, pot fi îmblânzite, dresate şi aduse pentru a fi văzute sub cupola circului. Există o excepţie, lupul, care preferă să moară de foame sau în luptă pentru câştigarea prăzii decât să renunţe la libertate pentru a trece prin cercul de foc sau să facă alte exhibiţii ca să râdă şi să se minuneze spectatorii. Această vietate, prototip al războinicului înnăscut şi model de demnitate, a fost personificată şi aleasă totem de către strămoşii autohtoni ai românilor, geto-dacii. Ca luptători împotriva duşmanilor, ei doreau să semene şi să se comporte ca divinitatea lup pe care o invocau în luptă (vezi stindardul dacic) şi în alte împrejurări.

   Lupul, patron al iernii pastorale
Calendarul pastoral este structurat pe două anotimpuri: iarna simbolizată de lup, personificare a întunericului şi frigului, vara simbolizată de cal, personificare a luminii şi căldurii. Între aceste divinităţi zoomorfe şi cei mai cunoscuţi aştri care măsoară timpul pământenilor, Luna şi Soarele, sunt tainice legături: lupul admiră astrul lunar, căruia îi cântă noaptea urlând, calul admiră astrul solar, pe care îl ajută, conform unor legende populare, să urce zilnic de la răsărit până la zenit.

  Peste momentele semnificative ale ciclului său de reproducere poporul a suprapus importante sărbători şi obiceiuri calendaristice. La latitudinea geografică a României lupii se strâng în haite prin luna octombrie pentru o perioadă colectivă de hoinăreală: colindă, atacă prada împreună, se împrietenesc şi se aleg perechile reproducătoare. Peste aproximativ o lună de zile, la Filipii de Toamnă (14 – 21 noiembrie) încep împerecherile propriu-zise, care, în raport de latitudinea şi altitudinea geografică, se încheie la Filipii de Iarnă (29 – 31 ianuarie). După o perioadă de gestaţie de 62-63 de zile, lupoaicele fată primăvara târziu. Pe timpul verii, lupii duc o viaţă organizată pe familii: lupul, lupoaica şi căţeii de lup. Toamna, la formarea haitei, când noua generaţie de lupi participă la atacarea şi prinderea prăzii, se încheie ciclul de reproducţie şi începe altul nou. Ciclul anual al sărbătorilor şi obiceiurilor de la sfârşitul lunii noiembrie (Filipii de Toamnă, Ovidenia, Sântandrei) şi începutul lunii decembrie (Moş Nicolae, Zilele Bubatului, Varvara), influenţat evident de ciclul biologic de reproducţie al lupului, este un scenariu ritual de început de an, probabil a Anului Nou dacic (Ghinoiu I., Sărbători şi obiceiuri de peste an. Dicţionar, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997, p. 72 -73, 137, 175, 262 -263).

   În noaptea de Sântandrei (29/30 noiembrie) se organiaza, până la începutul secolului al XX-lea, în satele din Colinele Tutovei, o petrecere a tinerilor, asemănătoare Revelionului contemporan, numită Noaptea Strigoilor sau Păzitul Usturoiului. Pentru a fi feriţi de acţiunea malefică a moroilor şi strigoilor, aceştia camuflau şi ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele şi uşile casei unde se făcea ospăţul. Fetele veneau cu câte trei căpăţâni de usturoi, le puneau laolaltă într-o covată păzită de o bătrână la lumina lumânării. Complet izolaţi de lumea din afară, participanţii se distrau, cântau, jucau, beau, mâncau, glumeau. O băutură rituală nelipsită de la ospăţ era Covaşa, preparată prin fierbere şi fermentaţie din făină de grâu amestecată cu făină de porumb şi apă. Dimineaţa, tinerii ieşeau în curtea casei, unde jucau covata cu usturoi în mijlocul horei. Se împărţea usturoiul şi, în mare veselie, se întorceau pe la casele lor. Începea un nou an. Usturoiul privegheat se păstra ca ceva sfânt, la icoană, şi se folosea, peste an, pentru vindecarea bolilor, prinderea farmecelor şi descântecelor etc.
  Un obicei care atestă suprapunerea sărbătorii creştine a Apostolului Andrei peste presupusul An Nou dacic este Bocetul Andreiului, atestat la românii din Transnistria. Fetele confecţionau păpuşi din cârpe, numite Andreiu, substitut al anului vechi care moare pentru a renaşte, le aşezau pe laviţă (pat) şi le jeleau ca pe un mort în noaptea de 29/30 noiembrie. O altă practică de rit funerar efectuat în noaptea de Ovidenie sau de Sântandrei era privegherea de către femeile moldovence de dincoace de Prut a unei lumânări lungi, făcută colac, precum Măsura sau Statul Mortului, aprinsă astăzi la înmormântarea oamenilor din mai multe zone etnografice.

   Asemănător Revelionului, în noaptea de Sântandrei abundau practicile magice de aflare a ursitei. Fata de măritat prepara o turtiţă subţire din făină de grâu, foarte sărată, numită Turtucă de Andrei, o cocea pe plita sobei şi o mânca înainte de culcare. Băiatul care venea în vis să-i aducă apă pentru potolirea setei urma să o ceară de nevastă în cursul anului. Unele fete, când soseau acasă de la Păzitul Usturoiului, puneau într-un cocoloş de aluat câte un căţel de usturoi. După cum încolţea şi creştea usturoiul semănat, se făceau apoi pronosticurile matrimoniale.

   În noaptea de Ovidenie sau de Sântandrei bătrânii noroceau anul, adică observau cu atenţie cerul înstelat pentru a face previziuni meteorologice. Obiceiul de a semăna în noaptea de Sântandrei grâu într-o oală de pământ pentru a interpreta după numărul seminţelor răsărite rodnicia ogoarelor în noul an este încă viu în satele româneşti. Acum se tăiau crenguţe de la diferiţi pomi fructiferi şi se puneau în apă la temperatura camerei pentru a aprecia, după cum înverzeau şi înfloreau, rodul pomilor din livezi. Crenguţele înflorite erau folosite apoi de copii, ca sorcovă, la Anul Nou.

   Lupul, ca oricare altă divinitate, poate ajuta şi pedepsi credincioşii. Se spune că numai el vede şi sfâşie dracii la Bobotează, că sperie sau alungă bolile copiilor. În Platforma Luncani, în imediata apropiere a cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, primul alăptat al copilului se făcea printr-un aparat confecţionat dintr-o falcă şi o piele de lup, numit gură de lup. Pe arii relativ extinse copiii grav bolnavi, după ce erau supuşi unor practici magice, erau numiţi Lupu, vietate de care să se sperie moartea.

   În cunoscutele cântece funerare din jud. Gorj, sufletul mortului este sfătuit la înmormântare să aleagă lupul ca sfătuitor şi prieten de drum pentru a ajunge în Rai: … Şi-ţi mai va ieşi / Lupul înainte, / Să te înspăimânte, / Să nu te spăimânţi, / Frate bun să-l prinzi, / Că lupul mai ştie / Seama codrilor / Ş-a potecilor. / Şi el te va scoate / La un drum de plai, / La fecior de crai / Să te ducă-n Rai, / C-acolo-i de trai; / În dealul cu jocul / C-acolo ţi-e locul; / În câmp cu bujorul, / C-acolo ţi-e dorul.

   În satele montane din judeţul Vrancea (Câmpuri, Nereju), urletul lupului este prevestitor de moarte, precum cântecul cucuvelei. În unele legende şi credinţe populare urletul lupilor ar fi cântece cu care se adresează unor divinităţi ale lor (Sânpetrul Lupilor, Filipul cel Mare şi Sântandreiul), să le împlinească diferite dorinţe. Pentru asimilarea sensului verbului a urla cu cel de a cânta sunt edificatoare versurile cântecului oltenesc: Rămăsei cu cântecul / Ca lupul cu urletul!

   În concluzie, părinţii Bisericii creştine dorind să înlăture din conştinţa credincioşilor vechile tradiţii păgâne, au suprapus ziua de praznic a Sfântului Andrei peste o sărbătoare mult mai veche, geto-dacă, legată de cultul lupului. Populaţia a asimilat sfântul creştin, propovăduitorul creştinismului în ţinuturile de la Dunărea de Jos, dar i-au pus în spate şi unele din atribuţiile zeului uzurpat. Numit în calendarul popular Sf. Andrei, Sântandrei, Moş Andrei, Andreiu de Iarnă, acesta devine în calendarul popular patron al lupilor, un sfânt-moş care moare şi renaşte în perioada de celebrare a Anul Nou dacic, precum Moş Crăciun la Anul Nou contemporan şi Baba Dochia la Anul Nou agrar.

Rinese