Ce e important de ştiut despre esenţă sau Jing?
În momentul în care omul rămâne fără energie, automat o cantitate de esenţă este transformată în energie, pentru a putea să ne continuăm activităţile. Problema este că refacerea Jing-ului consumat nu este aşa de simplă. O unitate de esenţă echivalează cu aproximativ 99 de unităţi de Qi, potrivit unuia din profesorii mei. Omul modern care trăieşte o viaţă agitată şi stresantă la oraş rareori adună într-o zi mai multă energie decât consumă. Tocmai de aceea se întâmplă ca el să sacrifice din esenţă pentru a produce mai mult Qi. Practicanţii avansaţi sunt capabili să adune suficientă energie prin practică, pe care apoi să o condenseze şi să-şi refacă rezervele de Jing. Dar cei care nu au ajuns la acest nivel e mai bine să păstreze esenţa intactă, iar pentru asta e nevoie ca în fiecare zi, să adune suficientă energie încât să nu ajungă să consume din Jing.
Dacă seara te culci obosit şi simţi că ţi-ai epuizat energia, este foarte posibil ca tu să consumi din esenţă.
Cum se poate reface esenţa
Se spune că avem o cantitate de esenţă din naştere (Jing prenatal) şi o cantitate de esenţă pe care o putem regenera mereu pe parcursul vieţii (Jingpost-natal). Unii autori spun că nu putem reface esenţa pre-natală şi că atunci când aceasta se termină murim, dar că putem să ne refacem mereu esenţa post-natală (la fel ca şi Qi-ul). Profesorii cu care am discutat nu au făcut această distincţie. De la ei am învăţat o serie de metode de refacere a esenţei în general.
De asemenea, trebuie să menţionez că există şi ierburi folosite în medicina tradiţională chineză care întăresc esenţa (pot fi ceaiuri, tincturi şi alte tipuri de preparate), precum şi anumite alimente care au un rol seminificativ în refacerea esenţei. În principiu, orice fel de alimente ne pot ajuta să ne refacem esenţa, iar cu cât mâncarea e mai hrănitoare şi necesită mai puţină energie pentru a fi digerată, cu atât mai bine. Tot aici ne ajută şi apa (care are rol şi în digestie, dar şi în creşterea capacităţii de a stoca energie). Iar somnul este la rândul său un aliat indispensabil pentru a fi odihniţi şi în formă, mai ales dacă ne culcăm între 11 şi 12 noaptea.
Ceea ce e mai puţin cunoscut este că putem să ne refacem energia prin anumite exerciţii care acumulează în corp nu numai Qi, ci şi Jing. Unul din acestea este foarte banal – e vorba de energizarea prin mers, coordonând respiraţia cu paşii. De fiecare dată când trecem printr-un parc, putem să ne încărcăm în acest fel nu numai cu energia naturii din jur, dar şi cu esenţă. Există de asemenea anumite puncte de presopunctură care stimulează creşterea esenţei. Un alt mod de a creşte esenţa este să petrecem timp la mare, aşa cum la munte ne putem creşte energia Qi prin simplul fapt de a sta acolo.
Una din cele mai frumoase metode de a primi esenţă este să lucrăm cu copacii. Există un mod corect şi elegant de a primi energie de la copaci, care presupune să cerem voie întâi şi apoi să iniţiem un schimb de energie cu copacul, noi oferindu-i emoţiile noastre, şi cerând în schimb energie sau esenţă. Dacă atingeţi copacul (ceea ce profesorii mei spun că nu este bine) sau dacă ţineţi palmele foarte aproape de trunchiul lui pentrnu a face schimb de energie, este forate important să primim această tehnică (şi partea ei subtilă) de la un profesor care a practicat-o mult timp la rândul său, pentru că altfel e posibil să nu ne primească copacul sau mai rău, să ne sugă de energie. Sunt fiinţe vii şi mi se pare normal să îi respectăm! Dacă nu ştiţi cum să vă asiguraţi că un copac vă permite să lucraţi cu el şi să aveţi un schimb non-agresiv de energie, atunci puteţi doar să staţi sub crengile lui, fiind astfel cu siguranţă în aura lui care se extinde foarte mult în jur. Intrând într-o stare de relaxare, veţi beneficia de ajutorul copacului, dacă acesta vă dă energie, fără să trebuiască de “declanşaţi” un schimb de energie printr-o metodă mai directă.
Pe vremuri, chinezii aveau o serie de metode de a smulge energie de la tot ce puteau. Am auzit de la practicanţi avansaţi că un maestru putea să ajute elevul său să-şi refacă esenţa luând esenţă dintr-un animal mai mare cum ar fi un bou şi să i-o introducă în Dantien elevului. Nu trebuie să uităm că multe şcoli de alchimie internă urmăreau scopuri marţiale sau căutau puterea. Eu şi cei cu care rezonez şi de la care învăţ alegem să procedăm într-un mod mult mai respectuos faţă de natură şi toate fiinţele vii.
Am menţionat că există o metodă care ne permite să ne refacem esenţa prin mers. Astfel, în timp ce ne plimăm printr-un parc, putem să absorbim în interiorul corpului atât energie, cât şi esenţă din mediul prin care ne plimbăm. Aceasta mi-a fost comunicată de nişte practicanţi foarte avansaţi de la noi din ţară. Tehnica implică mersul şi coordonarea respiraţiei cu paşii. Aceasta nu este o tehnică în care respirăm mai mult sau mai profund, ci doar mai conştient şi mai ritmic. E adevărat că, după 2-3 serii de paşi, respiraţia mea devine mai profundă, dar în acelaşi timp şi mai lentă, deci practic eu inspir cam aceeaşi cantitate de aer într-un minut, să zicem. Nu contează cât de profundă este respiraţia, dar importantă este coordonarea mişcării cu respiraţia, aceasta fiind cea care generează efectul de încărcare. Se alege un număr de paşi pe care putem inspira comfortabil (eu de obicei încep cu 6 paşi), şi apoi expirăm pe acelaşi număr de paşi. Ritmul paşilor crează un ritm egal şi liniştit al respiraţiei. Pentru a deschide mai mult meridianul plămânilor, e nevoie să dăm un pic umerii pe spate (dar nu exagerat) şi pentru meridianul vezicii biliare se spune că ar trebui să întindem piciorul la maximum când păşim (deşi recunosc cu eu nu utilizez acest aspect al tehnicii). Dacă o facem relaxat şi într-o stare de linişte, putem simţi imediat cum ceva începe să ne umple, este o senzaţie pe care eu o asemăn cu senzaţia de a mă întinde în pat când sun foarte obosit – acea senzaţie plăcută de odihnă în corp.
O altă metodă de a ne reface esenţa este să adunăm suficientă energie pentru a o condensa apoi şi a reface esenţa. Încă nu am întâlnit un elev care să practice suficient de eficient pentru a nu-şi mai consuma enegia – cu atât mai puţin unul care să mă întrebe cum să-şi refacă esenţa şi să întinerească. Dar e bine să ştiţi că se poate şi că eu vă pot îndruma până la un punct, spunându-vă apoi unde puteţi să mergeţi ca să progresaţi dincolo de anumite praguri, considerate inimaginabile de către majoritatea oamenilor.
Puteţi face oricare din aceste exerciţii şi singuri. Totuşi, dacă nu vă iese sau pur şi simplu, nu vă vine nici măcar să încercaţi, atunci vă recomand să apelaţi la un profesor sau terapeut care le practică cu succes de mai mulţi ani. După ce le faceţi o dată împreună cu cineva, s-ar putea să aveţi mult mai uşor iniţiativa şi încrederea de a continua singuri.
Se spune că avem o cantitate de esenţă din naştere (Jing prenatal) şi o cantitate de esenţă pe care o putem regenera mereu pe parcursul vieţii (Jingpost-natal). Unii autori spun că nu putem reface esenţa pre-natală şi că atunci când aceasta se termină murim, dar că putem să ne refacem mereu esenţa post-natală (la fel ca şi Qi-ul). Profesorii cu care am discutat nu au făcut această distincţie. De la ei am învăţat o serie de metode de refacere a esenţei în general.
De asemenea, trebuie să menţionez că există şi ierburi folosite în medicina tradiţională chineză care întăresc esenţa (pot fi ceaiuri, tincturi şi alte tipuri de preparate), precum şi anumite alimente care au un rol seminificativ în refacerea esenţei. În principiu, orice fel de alimente ne pot ajuta să ne refacem esenţa, iar cu cât mâncarea e mai hrănitoare şi necesită mai puţină energie pentru a fi digerată, cu atât mai bine. Tot aici ne ajută şi apa (care are rol şi în digestie, dar şi în creşterea capacităţii de a stoca energie). Iar somnul este la rândul său un aliat indispensabil pentru a fi odihniţi şi în formă, mai ales dacă ne culcăm între 11 şi 12 noaptea.
Ceea ce e mai puţin cunoscut este că putem să ne refacem energia prin anumite exerciţii care acumulează în corp nu numai Qi, ci şi Jing. Unul din acestea este foarte banal – e vorba de energizarea prin mers, coordonând respiraţia cu paşii. De fiecare dată când trecem printr-un parc, putem să ne încărcăm în acest fel nu numai cu energia naturii din jur, dar şi cu esenţă. Există de asemenea anumite puncte de presopunctură care stimulează creşterea esenţei. Un alt mod de a creşte esenţa este să petrecem timp la mare, aşa cum la munte ne putem creşte energia Qi prin simplul fapt de a sta acolo.
Una din cele mai frumoase metode de a primi esenţă este să lucrăm cu copacii. Există un mod corect şi elegant de a primi energie de la copaci, care presupune să cerem voie întâi şi apoi să iniţiem un schimb de energie cu copacul, noi oferindu-i emoţiile noastre, şi cerând în schimb energie sau esenţă. Dacă atingeţi copacul (ceea ce profesorii mei spun că nu este bine) sau dacă ţineţi palmele foarte aproape de trunchiul lui pentrnu a face schimb de energie, este forate important să primim această tehnică (şi partea ei subtilă) de la un profesor care a practicat-o mult timp la rândul său, pentru că altfel e posibil să nu ne primească copacul sau mai rău, să ne sugă de energie. Sunt fiinţe vii şi mi se pare normal să îi respectăm! Dacă nu ştiţi cum să vă asiguraţi că un copac vă permite să lucraţi cu el şi să aveţi un schimb non-agresiv de energie, atunci puteţi doar să staţi sub crengile lui, fiind astfel cu siguranţă în aura lui care se extinde foarte mult în jur. Intrând într-o stare de relaxare, veţi beneficia de ajutorul copacului, dacă acesta vă dă energie, fără să trebuiască de “declanşaţi” un schimb de energie printr-o metodă mai directă.
Pe vremuri, chinezii aveau o serie de metode de a smulge energie de la tot ce puteau. Am auzit de la practicanţi avansaţi că un maestru putea să ajute elevul său să-şi refacă esenţa luând esenţă dintr-un animal mai mare cum ar fi un bou şi să i-o introducă în Dantien elevului. Nu trebuie să uităm că multe şcoli de alchimie internă urmăreau scopuri marţiale sau căutau puterea. Eu şi cei cu care rezonez şi de la care învăţ alegem să procedăm într-un mod mult mai respectuos faţă de natură şi toate fiinţele vii.
Am menţionat că există o metodă care ne permite să ne refacem esenţa prin mers. Astfel, în timp ce ne plimăm printr-un parc, putem să absorbim în interiorul corpului atât energie, cât şi esenţă din mediul prin care ne plimbăm. Aceasta mi-a fost comunicată de nişte practicanţi foarte avansaţi de la noi din ţară. Tehnica implică mersul şi coordonarea respiraţiei cu paşii. Aceasta nu este o tehnică în care respirăm mai mult sau mai profund, ci doar mai conştient şi mai ritmic. E adevărat că, după 2-3 serii de paşi, respiraţia mea devine mai profundă, dar în acelaşi timp şi mai lentă, deci practic eu inspir cam aceeaşi cantitate de aer într-un minut, să zicem. Nu contează cât de profundă este respiraţia, dar importantă este coordonarea mişcării cu respiraţia, aceasta fiind cea care generează efectul de încărcare. Se alege un număr de paşi pe care putem inspira comfortabil (eu de obicei încep cu 6 paşi), şi apoi expirăm pe acelaşi număr de paşi. Ritmul paşilor crează un ritm egal şi liniştit al respiraţiei. Pentru a deschide mai mult meridianul plămânilor, e nevoie să dăm un pic umerii pe spate (dar nu exagerat) şi pentru meridianul vezicii biliare se spune că ar trebui să întindem piciorul la maximum când păşim (deşi recunosc cu eu nu utilizez acest aspect al tehnicii). Dacă o facem relaxat şi într-o stare de linişte, putem simţi imediat cum ceva începe să ne umple, este o senzaţie pe care eu o asemăn cu senzaţia de a mă întinde în pat când sun foarte obosit – acea senzaţie plăcută de odihnă în corp.
O altă metodă de a ne reface esenţa este să adunăm suficientă energie pentru a o condensa apoi şi a reface esenţa. Încă nu am întâlnit un elev care să practice suficient de eficient pentru a nu-şi mai consuma enegia – cu atât mai puţin unul care să mă întrebe cum să-şi refacă esenţa şi să întinerească. Dar e bine să ştiţi că se poate şi că eu vă pot îndruma până la un punct, spunându-vă apoi unde puteţi să mergeţi ca să progresaţi dincolo de anumite praguri, considerate inimaginabile de către majoritatea oamenilor.
Puteţi face oricare din aceste exerciţii şi singuri. Totuşi, dacă nu vă iese sau pur şi simplu, nu vă vine nici măcar să încercaţi, atunci vă recomand să apelaţi la un profesor sau terapeut care le practică cu succes de mai mulţi ani. După ce le faceţi o dată împreună cu cineva, s-ar putea să aveţi mult mai uşor iniţiativa şi încrederea de a continua singuri.
Rinese
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu