La inceputul secolului al XIII-lea, o lucrare remarcabila a literaturii universale lua nastere in Boemia. De-a lungul timpului aceasta lucrare a fost cunoscuta sub mai multe denumiri cum ar fi : Biblia Diavolului, Codex Gigas, Liber Pergrandis sau Gigas Librorum. Prima mentionare a acestei lucrari dateaza din anul 1295 dar se presupune ca manuscrisul este cu 65 de ani mai vechi. Cartea s-a aflat in posesia unei minastiri Benedictine situata la Podlažice linga Chrudim, cel mai sigur in preajma anului 1229. Nu exista nici o mentiune in privinta originii sau autorului acesteia sau a motivului pentru care a fost scrisa.
De aici, cartea care si azi si-a pastrat faima de a fi cel mai mare manuscris medieval cunoscut, a ajuns in biblioteca manastirii benedictine din Brevnov, pentru ca intre 1477 si 1593 sa-si continue aventura in biblioteca unei manastiri din Broumov. A ajuns la Praga, ca parte din colectia lui Rudolf al II-lea, de unde, la sfarsitul razboiului de 30 de ani, ia drumul nordului, petrecandu-si maturitatea in Biblioteca Regala din Stockholm. Din 1649, de cand e aici, Biblia Diavolului nu a plecat decat de doua ori: o data la Metropolitan Museum, din New York, in 1970, si in ’99, la Berlin. Din septembrie 2007 si pana la in martie 2009, Biblia Diavolului a revenit la Praga.
Legenda spune ca un calugar, care era condamnat sa fie zidit de viu pentru o crima grava, a promis ca va scrie cartea intr-o singura noapte. Abia pe la mijlocul noptii si-a dat seama de ceea ce toti ceilalti stiau deja: e imposibil. Numai ca mindria l-a impiedicat sa se recunoasca invins si i-a cerut ajutorul diavolului. Care cu bucurie l-a ajutat. Pretul platit? Diavolul si-a cerut spatiu de publicitate in mijlocul Bibliei.
O alta varianta este ca insusi calugarul l-a portretizat pe diavol, drept recunostinta pentru ajutor. Cert este ca monahului i-a iesit figura cu ilustrarea, numai ca Biblia numai Biblie nu a mai ramas: pe langa evanghelii si lucruri sfinte, s-au strecurat in carte si diverse ocultisme si matematici, retete de leacuri, dar si “Chronica Boemorum” , o scriere in latina de prin secolul al XII-lea, si scrierile unui istoric, Josephus Flavius .
In ciuda faimei sale mai mult sau mai putin “draceasca”, manuscrisul nu a fost interzis de Inchizitie si a putut fi studiat in anumite scoli.
De aici, cartea care si azi si-a pastrat faima de a fi cel mai mare manuscris medieval cunoscut, a ajuns in biblioteca manastirii benedictine din Brevnov, pentru ca intre 1477 si 1593 sa-si continue aventura in biblioteca unei manastiri din Broumov. A ajuns la Praga, ca parte din colectia lui Rudolf al II-lea, de unde, la sfarsitul razboiului de 30 de ani, ia drumul nordului, petrecandu-si maturitatea in Biblioteca Regala din Stockholm. Din 1649, de cand e aici, Biblia Diavolului nu a plecat decat de doua ori: o data la Metropolitan Museum, din New York, in 1970, si in ’99, la Berlin. Din septembrie 2007 si pana la in martie 2009, Biblia Diavolului a revenit la Praga.
Legenda spune ca un calugar, care era condamnat sa fie zidit de viu pentru o crima grava, a promis ca va scrie cartea intr-o singura noapte. Abia pe la mijlocul noptii si-a dat seama de ceea ce toti ceilalti stiau deja: e imposibil. Numai ca mindria l-a impiedicat sa se recunoasca invins si i-a cerut ajutorul diavolului. Care cu bucurie l-a ajutat. Pretul platit? Diavolul si-a cerut spatiu de publicitate in mijlocul Bibliei.
O alta varianta este ca insusi calugarul l-a portretizat pe diavol, drept recunostinta pentru ajutor. Cert este ca monahului i-a iesit figura cu ilustrarea, numai ca Biblia numai Biblie nu a mai ramas: pe langa evanghelii si lucruri sfinte, s-au strecurat in carte si diverse ocultisme si matematici, retete de leacuri, dar si “Chronica Boemorum” , o scriere in latina de prin secolul al XII-lea, si scrierile unui istoric, Josephus Flavius .
In ciuda faimei sale mai mult sau mai putin “draceasca”, manuscrisul nu a fost interzis de Inchizitie si a putut fi studiat in anumite scoli.
Rinese
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu